Ultima-ora.ro : Experimentul Ungureanu (Autor : Octavian ANDRONIC)

Habar n-am ce l-a facut pe Traian Basescu sa creada ca omul potrivit la vreme de criza poate fi Mihai-Razvan Ungureanu (observati ca am pus intre cele doua prenume liniuta pe care, pe cand era adjunct la Externe, pe vremea Conventiei, o impusese printr-o circulara ca fiind obligatorie in transcrierea numelui sau!).
O slabiciune avea el pentru fostul ministru de Externe, a carui debarcare n-o putuse impiedica pe vremea conflictelor cu Tariceanu, dovada ca s-a prevalat de prerogativele sale pentru a-l reintroduce in circuit, la o institutie cu care n-avea - cel putin in aparenta - nici o contingenta: serviciul de spionaj.
Dar, ma rog, ce contingeti au avut Fulga sau Harnagea, ca sa nu mai vorbim de Saftoiu? Un astfel de serviciu isi vede de treaba sa, fara a-i implica prea mult pe sefii politici. Totusi, experienta manageriala a junelui istoric si diplomat nu era una care sa-l califice pentru exercitiul complex al guvernarii. Probabil insa ca presedintele s-a gandit ca lucrurile vor merge la fel ca pe vremea lui Boc: tot eu guvernez, indiferent cine e premier.
Cum-necum, MRU a devenit premier si, cu privirea care baleaza sacadat campul vizual, a luat o aura de cocos care vrea sa puna ordine in ograda in care se cotcodacea pe prea multe voci. In cele vreo 90 de zile in care a controlat mersul tarii, Ungureanu n-a reusit, concret, decat doua lucruri: sa schimbe orarul de functionare al institutiilor din subordinea guvernului pentru a se potrivi bioritmului sau, si sa dea poporului bugetar ziua libera de dinainte de 1 Mai. In rest a ratat totul: si privatizarile in care-si punea mari sperante clientela politica a PDL-ului, si colaborarea cu aliatii din Coalitie, si dialogul cu Opozitia. A vrut prea multe lucruri dintr-o data, hotarat sa arda etapele si n-a realizat nimic. Nici macar minima solidaritate sau loialitate a fortelor politice pe care le reprezenta si care l-au lasat din brate in cel mai natural mod cu putinta.
Ar fi putut sa faca, totusi, ceva? Cred ca nu. Faptul ca venea de unde venea a introdus un sentiment aproape generalizat de neincredere. Suportul politic unic al presedintelui l-a lipsit de autoritatea necesara in relatia cu cei care ar fi trebuit sa-l sustina si sa-l mentina. Dar, mai ales, l-a marcat aroganta gaunoasa pe care a tinut sa o afiseze cu fiece ocazie. Si Nastase era arogant, dar ele avea in spate forta partidului pe care-l conducea cu mana de fier. Ungureanu n-a avut, insa, in spate, decat leafa mare a nevestei, incasata de la OMV (lucru pe care n-a reusit sa-l explice in nici un fel).
Ungureanu trece, astfel, prin istoria contemporana ca una dintre acele stele pe care le vedem cand ele deja nu mai sunt. Incununarea grotescului comportamentului sau va ramane, probabil, "darea de seama" asupra guvernarii, facuta dupa cadere, cand incerca sa convinga asistenta ca "guvernul sau a facut mai mult decat cele precedente", uitand ca si el facea parte din ele si ca in acest fel isi jignea protectorul.
Guvernul Ungureanu a fost un experiment ratat, probabil ultimul, al unui presedinte caracterizat printr-o acuta "mana moarta" in materie de resurse umane.