Ovidiu Nahoi publica un comentariu in Adevarul, intitulat "Basescu e sanatos. Boala e altundeva", pe care il puteti citi in continuare.
'In tarile normale, acolo unde oamenii privesc cu relaxare lupta politica, starea de sanatate a presedintelui ori a premierului nu este motiv de speculatii.
Nu ca sanatatea primilor oameni din stat nu ar fi de interes public. Este. Doar ca subiectul este tratat cu transparenta, buletinele medicale fiind publicate la intervale regulate, iar vizitele la medic, pentru diferite interventii sau chiar investigatii sunt anuntate dinainte.
Acestea se intampla nu doar pentru ca liderii statelor cu democratii avansate au mania comunicarii. Ci, mai ales, din considerente cat se poate de pragmatice.
Liderii politici ai acestor tari, oameni patrunsi de responsabilitatile ce le revin, au grija mereu sa fie predictibili, chiar si atunci cand la mijloc e propria stare de sanatate. Mai bine ca aceasta sa fie cunoscuta, cu bunele si relele ei, decat sa se dea teren liber speculatiilor si, mai ales, sa apara surprize.
Cand, in ianuarie 1992, presedintele George Bush ( tatal) a vomitat peste premierul japonez Kiichi Miyazawa, in timpul unui dineu oficial, pietele financiare au reactionat imediat. Cu cat un lider politic devine mai puternic, cu atat un eveniment neasteptat legat de starea sa de sanatate are efecte mai puternice si mai greu de controlat. Transparenta este, asadar, de preferat.
Secretarul general al NATO, Manfred Worner (1934 - 1994), a ramas in fruntea organizatiei, desi era chinuit de un cancer. Starea precara a sanatatii sale era insa cunoscuta de toata lumea, dar tocmai asta a mentinut puterea Aliantei si i-a permis lui Manfred Worner sa ramana in fruntea ei pana in ultima zi a vietii.
Nu acelasi lucru se intampla in regimurile dictatoriale si autoritare. Liderii autoritari sunt, mai mult sau mai putin, obsedati de ideea omului de otel. Daca nu ei, cel putin serviciile lor de propaganda, care au mereu grija sa-I prezinte in forma maxima, cu o sanatate infloritoare, mereu tineri si, in cazurile de paranoia extrema, de-a dreptul nemuritori.
Starea de sanatate a liderilor autoritari si a dictatorilor reprezinta unul dintre secretele cel mai bine pazite. Iar in jurul acestui subiect se tes mereu speculatii si controverse. Sa ne aducem aminte de zvonurile legate de prostata lui Ceausescu - la procesul de la Targoviste avea sa se releve faptul ca acesta suferea, de fapt, de diabet. Sau sa urmarim discutiile legate de starea de sanatate a liderului nord-coreean Kim Jong Il.

Ce se intampla in Romania?

Discretia manifestata in ultima vreme de presedintele Traian Basescu a dat nastere unor speculatii legate de starea lui de sanatate. Presedintele a tinut sa infirme zvonurile, anuntand duminica seara efectuarea unui control medical de rutina. Dupa
care, seful statului a declarat ca este sanatos, a aruncat cateva sageti catre patronii de presa si a mers la un restaurant. Mesajul, neexprimat, catre romani: presedintele e sanatos tun, din moment ce iese la masa in oras. Doar patronii de presa si dulaii lor sunt carcotasi.

Sa se fi spulberat astfel zvonurile? Da ... si nu prea.

Nu prea, pentru ca starea de sanatate a presedintelui ar trebui sa faca obiectul unor comunicate oficiale periodice. In prezenta lor, orice speculatie pe acest subiect ar deveni ridicola. In definitiv, presedintele nu e astronaut. El poate sa aiba anumite afectiuni, care sa nu-l impiedice in exercitarea mandatului. Totul este ca lucrurile sa fie cunoscute, iar lumea politica si economico-financiara sa nu fie luate prin surprindere de anumite evenimente neplacute.
Din pacate, inclusiv subiectul sanatatii presedintelui a ajuns sa sufere, precum intreaga noastra viata politica, din cauza lipsei procedurilor si a toanelor personale. Asa s-a ajuns ca, odata lansate zvonurile, propagandistii din jurul presedintelui ( sau, poate, chiar el insusi?), in loc sa apeleze la cutuma, au aplicat un scenariu hazliu de contraatac: un control medical anuntat post-factum si o iesire la restaurant.
Toate acestea au sunat si au aratat atat de ridicol incat, chiar daca presedintele Basescu ar fi bun de trimis in misiune pe Marte, speculatiile tot nu se vor opri.
Veti spune ca acest mod de a trata lucrurile trimite mai degraba la regimurile autoritare decat din democratii. Poate.
Dar chiar si asa, regimul din Romania e departe de a fi unul autoritar. Numai unii care il alcatuiesc dovedesc asemenea reflexe. Iar asta, desigur, trebuie sa ne dea de gandit.'