Elena Vijulie, sef departament Politica la ziarul "Romania libera", a publicat un interviu sub titlul 'Iliescu: "Un partid serios nu accepta sa-i fie atacat liderul fondator"'. Partea a doua a acestui intericu o puteti citi in continuare.
R.l.: In aceasta alianta PSD cu PNL au existat si exagerari de natura simbolica, mai ales in campania electorala. Ma refer la intelegerea semnata la Timisoara cu primarul Gheorghe Ciuhandu.
I.I.: Bine, sunt pasi tactici care intotdeauna pot sa afecteze. Pentru ca alminteri a fost un mare succes.
R.l.: Ce anume?
I.I.: Evolutia acestor relatii si crearea unei veritabile aliante nationale pentru apararea democratiei si a statului de drept si, in fapt, izolarea politica a lui Basescu si a PDL-ului. asta a fost un lucru bun si aici poate fi apreciat si aportul personal al lui Geoana, si in general modul cum a lucrat PSD-ul.
R.l.: Ati vorbit de anumite contacte personale in aceasta privinta. Care ar fi?
I.I.: Nu numai personale, ci si la nivelul relatiilor dintre partide. S-a creat o alianta care a dus la izolarea lui Basescu si a PDL-ului pe esichierul politic al tarii. S-a creat o alianta a PSD cu PNL, cu UDMR, cu PC, cu alte forte politice care au sprijinit candidatura lui Mircea Geoana. si cu PRM-ul si PNG-ul si asa mai departe. A fost deci un succes.
R.l.: Cu efect de bumerag, din moment ce a dus la victimizarea lui Traian Basescu, care este din nou presedintele Romaniei.
I.I.: Nu aceasta alianta a avut efect de bumerag, ci anumite gafe, greseli, cum ati si mentionat. Momentul Timisoara, care cred ca n-a fost bine gandit.
R.l.: Cum ar fi fost sa fie bine gandit? Ce ar fi trebuit sa faca?
I.I.: Trebuiau evitate asemenea momente sensibile care au creat reactii inverse. De exemplu, filmuletul cu pustiul, desi e clar ca acolo Basescu a avut o atitudine nefireasca fata de un copil. I-a dat un dos de palma care nu e acceptabil.
R.l.: Sau iesirea lui Dinu Patriciu, care si-a asumat paternitatea divulgarii casetei?
I.I.: Iesirea lui Patriciu ca sa pledeze pentru asta a fost o mare greseala. A venit sa sustina tezele lui Basescu ca Geoana este la cheremul mogulilor.
R.l.: Ca si vizita la Vantu?
I.I.: Ca si vizita la Vantu. Daca a fost o gafa in sine sau in motivatia ei, nu stiu. Deci au fost niste momente tactice care au dus la pierderea unor castiguri politice importante care puteau sa aduca o schimbare benefica pentru Romania, zic eu. Pentru ca era nevoie pentru tara de o asemenea schimbare.
R.l.: S-a vazut insa ca paradigma, schema pe care a folosit-o Traian Basescu in campania electorala, s-a dovedit de mult mai mare succes decat toata aceasta adunare de partide care au luptat impotriva sa.
I.I.: Asemenea momente le-au folosit lui si sustinatorilor lui ca sa-l victimizeze pe Traian Basescu. si atunci, o actiune care putea sa fie de succes sub aspect politic s-a transformat in bumerag, in apararea lui Basescu. Aceste jocuri trebuiesc analizate si ele cu toata chibzuinta.
R.l.: Pe tot acest parcurs, dar mai ales in ultimele doua saptamani inainte de alegeri, simpatizantii lui Traian Basescu au folosit foarte des aceasta ecuatie: "Geoana si Iliescu", "Votezi Geoana, votezi Iliescu".
I.I.: si care e problema?
R.l.: In contextul aniversarii celor 20 de ani de la Revolutie si a lui "cine a tras in noi 16-22″, a folosit sau n-a folosit lui Mircea Geoana aceasta asociere?
I.I.: Aceasta asociere putea fi folosita in interesul partidului. Nimeni cu minte limpede din aceasta tara nu poate sa accepte o campanie aberanta care cauta sa-i atribuie lui Iliescu responsabilitati pentru diversiunea terorista. Pai, cand a aparut aceasta diversiune? A aparut in dupa-amiaza zilei de 22, pe la orele 16.30, eu aparusem la televiziune in jurul orei doua. Eram director la Editura Tehnica. N-aveam nici un fel de relatii cu factori de putere. Eram unul dintre cei mai supravegheati oameni de catre Securitate. Erau doua echipaje care ma urmareau peste tot si un al treilea care statea in fata casei.
R.l.: Acest punct de vedere nu s-a dovedit convingator.
I.I.: Ce raporturi aveam eu cu fortele armate?! Eram lipsit de orice fel de relatii. Dar am castigat un suport spontan din partea oamenilor care stiau cate ceva despre mine. S-a creat atunci o adeziune totala. Diversiunea armata, terorista, s-a declansat in seara de 22 decembrie, cand noi nici macar nu ne constituiseram, in timp ce redactam comunicatul Frontului Salvarii Nationale. S-a tras asupra noastra, noi am fost obiectul acestei actiuni.
R.l.: Dar indiferent de acest punct de vedere, domnule Iliescu, conteaza ce cred oamenii, iar tabara pro-Basescu a transformat numele dvs. intr-o povara pentru candidatul Geoana.
I.I.: De ce povara? Asta trebuia transformat intr-un mare avantaj.
R.l.: si de ce nu a fost transformat intr-un mare avantaj?
I.I.: Ce a insemnat Iliescu atunci? In ciuda acestei campanii care s-a declansat din ianuarie ’90, in ciuda acestei platforme a Pietei Universitatii, animata de anumite cercuri si din interior, si din afara, Iliescu a fost castigatorul alegerilor cu 85%. Deci adeziunea populatiei, cu prezenta la vot record si neegalata de atunci. Deci acesta era un avantaj pentru PSD, ca si acum, sa ai sprijinul unui personaj ca Iliescu, care a jucat rolul pe care l-a jucat. De ce acest complex? Pentru ca sunt niste carcotasi care continua campania anti-Iliescu?!
R.l.: Inteleg ca PSD nu si-a permis sa fie cu adevarat un partid de stanga pentru ca a facut concesii si nici nu prea indrazneste sa-si asume ceea ce este.
I.I.: Un partid care a iesit din Revolutia romana nu trebuia sa aiba complexe, ci din contra. Trebuie sa fie in ofensiva. Sa-i contracareze pe toti cei care incearca sa ponegreasca Revolutia romana si sa-i apere pe cei care si-au asumat atunci si riscuri, si raspunderi, sa-i cinsteasca. Asta e o chestiune de interes national si de mandrie nationala.
R.l.: Deci nu numai domnului Mircea Geoana ii revine pierderea alegerilor.
I.I.: Sigur, nu numai. Cum spuneam, sunt cei care au venit mai tarziu in partid si n-au legatura aceasta organica legata de toata evolutia societatii romanesti. Pai, un om care a trait in acele zile nu rabda asemenea iesiri, ostile tarii in ultima instanta, si n-ar ramane fara reactii. Cei care au mai venit tarziu (in PSD - n.r.) raman neutri, pe dinafara. Nu-i treaba lor. Este atacat Iliescu, e treaba lui Iliescu. Pai, un partid serios nu accepta asa ceva cand liderul traditional si fondator este atacat. Este o alta slabiciune pentru niste militanti ai partidului.
R.l.: Se discuta mult in aceste zile despre formula de conducere a PSD. Reaparitia postului de presedinte executiv, cum ar dori Adrian Nastase, sau de prim-vicepresedinte, cum vrea Mircea Geoana. Institutul Social Democrat sustine prima varianta.
I.I.: Ma rog, suntem in faza discutiilor, o sa ne clarificam pana la urma. Mi se pare daunator in aceasta faza de pregatire a congresului sa ne lasam cu totii angrenati in niste jocuri marginale. Ca e Ionescu, ca e Popescu, ca e Dumitrescu...
R.l.: Ca e Miron Mitrea...
I.I.: Nu aceasta e problema in momentul de fata. Problema e mult mai serioasa. Sa ne clarificam cu chestiunile de fond privind partidul, privind fizionomia sa, privind platformele sale ideologice, ca partid de stanga, social-democrat. Ce inseamna stanga moderna? In Europa, in general, stanga trece acum prin dificultati. Criza aceasta globalizata a pus stanga europeana in dificultate in loc sa o propulseze. Toti sunt preocupati de astfel de lucruri.
R.l.: O sa insist asupra numelor, desi spuneti ca este o chestiune care vine dupa clarificarea ideologica...
I.I.: Nu e lipsit de importanta, dar nu e nici singurul si nici cel mai important subiect in momentul de fata. Acum trebuie sa lamurim mai bine concluziile pe care le avem de tras dintr-o perioada importanta si dinainte de 2004, si de dupa 2004 si sa venim cu elemente de reafirmare a programului nostru ideologic, un proiect alternativa la guvernarea actuala, care sunt problemele mari cu care se confrunta societatea romaneasca, categoriile mari de oameni care sunt in suferinta, cu locuri de munca, cu nivelul salariilor, cu slabirea protectiei sociale, cu problema pensionarilor, copiii, tineretul, perspectivele lor de viata, deci probleme majore ale oamenilor care se confrunta cu greutati. Plus mostenirea decalajului istoric fata de tarile europene dezvoltate. Un partid social democrat trebuie sa vina cu propriile analize si proiecte in fata acestor probleme.
R.l.: Exista decalaje inclusiv in privinta comportamentului politic. Domnul Geoana nu trebuie sa-si depuna mandatul pentru ca a pierdut alegerile? Un lider occidental ar face acest gest.
I.I.: Nu. Nu-i nevoie. Asta-i misiunea congresului. La congres toti isi depun mandatele. Congresul este forumul care ii reconfirma sau ii alege pe altii. Dar, oricum, actuala conducere isi va depune mandatul. Nu numai presedintele, dar si toti ceilalti din conducere. Se alege un nou Consiliu National. Poate nu unul de 750 de oameni ca acum, ci de 250-300 de oameni, sa poata fi mai eficient, mai activ. De asta nici nu s-au adunat de cate ori prevedea statutul in ultimii ani, erau prea multi.
R.l.: Pe cine vedeti in finala? Geoana, Nastase, Mitrea, Diaconescu?
I.I.: Sunt multi oameni care au castigat si experienta, care erau niste novici, iar acum reprezinta altceva in viata partidului. Vom judeca cu totii in functie de concluziile privind strategia anilor ce vin, cum anume gandim si dimensionam activitatea partidului si care vor fi oamenii cei mai potriviti. Important este sa cream o echipa sudata, solidara, o echipa din cei mai buni oameni care au confirmat in aceasta perioada, din care sa se profileze inclusiv presedintele, secretarul general, functiile concrete, nominale. Deci nu e vorba de o persoana, este periculos sa devieze toata discutia si fiecare sa incerce sa-si faca aliati.
R.l.: Dar daca greutatea functiilor in aceasta echipa de conducere este similara si fiecare lider mai important castiga una dintre aceste multe functii, unde mai este competitia? Cum poti sa-l alegi pe cel mai bun?
I.I.: Din pacate, multi oameni sunt ademeniti mai mult de batalia pentru posturi. Asta e o trasatura de caracter mai generala la oamenii nostri si asta va afecta intotdeauna partidul, asa cum s-a intamplat si in anul 2005. A fost un moment care s-a platit ulterior. Daca vom ramane sclavii unor aranjamente subterane prin coalitii sau legaturi din acestea obscure intre oameni interesati si grupuri de interese, sigur ca partidul va avea de suferit pe viitor.
Sau poate vom fi capabili sa ne debarasam de asa ceva si sa discutam cu cartile pe fata, in mod cinstit, care sunt oamenii cu cel mai bun potential, ca sa reprezinte cel mai bine partidul si interesele lui, sa fie si oameni competenti, sa fie si oameni cu experienta. Sa fie si oameni carismatici, oameni care sa fie acceptati de votantii nostri. E un tip de judecata mai complexa. De aceea, eu am fost defavorabil acestei discutii despre "cine va fi".
R.l.: Cine are sanse sa devina lider e o intrebare importanta.
I.I.: Da. Dar nu ne mai aflam in perioada cand liderul era o forta de tractiune. Eu, intamplator, am avut aceasta misiune si m-am profilat in felul acesta si a contat foarte mult. Cand spuneai Iliescu, spuneai ceva. Cei care erau pentru o anumita orientare erau adeptii lui Iliescu. Nu ne mai aflam in acest punct. Mai e Basescu, cum am mai spus eu, ultimul mohican - forta de tractiune care a tras dupa el un partid intreg, l-a aruncat de la stanga la dreapta, l-a facut peste noapte, din partid social-democrat, partid populist, isi pastreaza inca simbolul socialistilor europeni, trandafirul, desi s-au proclamat de dreapta, adica a iesit o confuzie intreaga. Pentru ca un om a decis asa ceva.
R.l.: Revenind la PSD...
I.I.: Eu cred ca am iesit din faza aceasta a omului-tractiune. Acum am ajuns la alt stadiu de evolutie intr-un forum democratic si, cu toata implicarea nu numai emotionala, dar si rationala, trebuie sa gasim cea mai buna formula pe care o poate propune astazi PSD.
R.l.: S-a creat in Romania aceasta cutuma ca presedintele partidului sa devina si candidat la presedintie. PSD trebuie sa se gandeasca si la acest lucru atunci cand distinge intre Adrian Nastase si Cristian Diaconescu, de pilda.
I.I.: Nu e obligatoriu sa ne gandim acum la presedintie. Sunt patru ani, cinci ani pana atunci. Va fi un alt congres care va decide. Poate sa fie presedintele partidului sau nu. Sunt partide europene care n-au presedinte. Partidul Socialist Francez, de exemplu, n-are presedinte, cu un secretar national.
R.l.: Am in fata lista actuala a conducerii PSD. Dintre toate aceste nume, pe cine vedeti lideri de viitor?
I.I.: Vom vedea cati dintre ei vor ramane. Pot aparea altii care sa innoiasca aceasta componenta. Dar vedeti ca si dumneavoastra alunecati pe aceasta partie: nume! S-ar putea sa apara suprize chiar la congres. Sa ne trezim cu niste oameni noi. Mi-ar placea asa ceva: ca in Consiliul National si apoi in congres sa apara niste figuri noi, dar care vin cu ceva, poate aparea cineva de nu stiu unde din teritoriu, dar care este un om de isprava.
R.l.: Si are PSD in acest moment mecanismul necesar ca sa-l propulseze in prim-plan?
I.I.: Pai, congresul. La congres fiecare poate sa-si depuna candidatura si sa-si pledeze cauza si poate sa convinga in fata liderilor consacrati.
R.l.: Nu sunteti prea idealist?
I.I.: Nu, nu numai idealist. Dar se pot intampla si asemenea minuni. Vedeti, la spanioli, dupa dictatura lui Franco, a fost o perioada de provizorat, dupa care au urmat primele alegeri. Iar Partidul Socialist Spaniol a stat 15 ani la guvernare, o guvernare de mare succes. Felipe Gonzales a fost liderul partidului, Spania a intrat in Uniunea Europeana si a cunoscut o dezvoltare extraordinara.
El s-a retras, nici n-a mai stat la conducerea partidului, si erau doi, trei care ii urmau lui Felipe Gonzales. Erau doi, trei lideri cunoscuti, principalii candidati care i-ar fi urmat lui Gonzales. Dar a aparut Zapatero, un om tanar, dintr-o alta generatie. Nu venea chiar din neant, fara experienta politica, dar era consacrat, mai ales, in miscarea de tineret; iar la inceput a fost privit cu o anumita retinere ca nu va avea forta necesara. Dar s-a impus ca un om de succes.
R.l.: Un fel de Victor Ponta spaniol?
I.I.: Nu stiu daca Ponta sau Popescu, Ionescu, nu stiu cine va veni dintr-una din fililalele partidului. Deci pot fi asemenea momente intr-un partid, de ce sa nu le luam in calcul?
R.l.: Sa ne referim atunci la cateva chestiuni punctuale, problematice, inclusiv din perspectiva stangii. Iar prima chestiune priveste raspunsurile date celor doua intrebari de la referendum: reducerea numarului de parlamentari si trecerea la unicameral.
I.I.: Este o alta greseala de-a partidului nostru ca nu a realizat o analiza proprie in legatura cu valoarea acestui referendum si, mai ales, consecintele lui. Pentru ca este un atac la Constitutie si la principala institutie a democratiei care este Parlamentul. Aceasta idee a Parlamentului unicameral si restrans poate fi foarte periculoasa.
R.l.: N-am auzit vocea PSD in campania electorala pe aceasta tema.
I.I.: Ba, din contra. Ati auzit o voce care spunea: "Noi am avut ideea unui Parlament unicameral".
R.l.: A domnului Mircea Geoana.
I.I.: Da. A fost o greseala, iar pozitia cea mai corecta era de boicot a acestui referendum si stoparea acestei actiuni indreptate impotriva Constitutiei, impotriva statului de drept, impotriva Parlamentului.
R.l.: Faptul este consumat in acest moment. Electoratul a votat.
I.I.: S-a votat la mustata. De aceea spuneam ca a gresit PSD cand a acceptat aceasta idee ca fiind solutia miracol. Pentru ca s-a creat, din pacate, si cu sprijinul mediei si al tuturor factorilor, o campanie de discreditare a Parlamentului ca institutie si a parlamentarilor; s-a creat in opinia publica o atitudine de respingere: "Sa fie cat mai putini". Dar aceasta chestiune este foarte periculoasa.
R.l.: Dar exista dorinta exprimata a 85% din cetateni ca Parlamentul sa fie mai slab.
I.I.: Lucrurile nu se rezolva atat de simplu. Constitutia si cei care au conceput prima varianta a Constitutiei au introdus in text prevederi de autoaparare impotriva unor posibile aparitii de momente si de grupuri, oameni interesati sa submineze temeliile de baza ale constitutionalismului si ale statului de drept. Deci modificarile in ceea ce priveste Parlamentul presupun, in primul rand, o majoritate de doua treimi.
R.l.: Ce ar trebui sa faca PSD concret?
I.I.: Trebuie sa vedem. Unele prevederi ale Constitutiei trebuie intr-adevar ameliorate si perfectionate. Sunt chestiuni care decurg si din Tratatul de la Lisabona si din noile prevederi europene. Se pare ca in perspectiva se va si impune ca la nivel national sa fie parlamente bicamerale, fapt legat de politica regiunilor. Dar ce s-a intamplat a fost o chestiune lipsita de raspundere.
R.l.: Cum vedeti regimul politic din Romania in urmatorii ani? Republica parlamentara sau semiprezidentiala cum se prefigureaza acum? Am vazut intre propunerile lui Adrian Nastase ideea de limitare a puterilor presedintelui.
I.I.: Tendintele si tentatiile totalitariste ale sefului statului apar ca un pericol, ca si incercarea de a slabi celelalte verigi ale statului, in primul rand, a Parlamentului. De aceea, cred ca acest lucru se va impune.
R.l.: Se va impune limitarea puterilor presedintelui?
I.I.: Bineinteles. Bine, ele si acum, prin Constitutie, nu sunt foarte mari.
R.l.: Dar sunt ambigue.
I.I.: Nu. Respectarea literei si a spiritului Constitutiei ar fi suficiente ca sa se respecte aceste raporturi ale institutiei presedintelui cu celelalte institutii ale statului. Sistemul a functionat, iata, 20 de ani de zile si n-am avut derapaje si nici pericole, interferente brutale care sa fie reclamate de partide sau de institutii. Avem asa ceva numai de cand e presedinte domnul Basescu.
R.l.: Stiti ca umbla tot felul de zvonuri si scenarii privind o posibila noua suspendare a presedintelui Basescu.
I.I.: Depinde, in primul rand, de comportarea domniei sale. Eu sper ca si domnul Basescu sa evolueze. Adica dupa cinci ani de experienta, si venind in al doilea mandat, sa se si linisteasca putin si sa abordeze lucrurile cu ceva mai multa intelepciune. Sper.'