Fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, a remis o scrisoare deschisa societatii civile cu titlul: "Un presedinte demn pentru o Romanie europeana: o misiune posibila". In scrisoare, fostul presedinte al Romaniei il invinovateste pe actualul presedinte Traian Basescu pentru degradarea morala a societatii romanesti. Mizeria morala actuala a societatii romanesti s-a propagat astfel de sus in jos si ea pleaca de la faptul ca o mare parte a opiniei publice a acceptat cu ani in urma o nerusinata manipulare pentru promovarea unor personalitati compromise in prim planul vietii politice, spune Emil Constantinescu.
Redam pasajele referitoare la Traian Basescu din textul scrisorii:
"Evenimentele din ultimele luni arata o degradare accelerata a autoritatii tuturor institutiilor statului si instaurarea unui climat de confuzie, vulgaritate si violenta la nivelul intregii societati. In conditiile in care sunt tot mai putine sanse ca o rezolvare a acestei situatii sa vina din partea clasei politice, o reactie din partea intelectualitatii cu convingeri democratice si a societatii civile in ansamblul ei devine imperios necesara.
Un bun prilej il constituie alegerile prezidentiale din 2009 care reprezinta o dubla premiera in istoria politica a Romaniei. Vor fi primele alegeri prezidentiale de la integrarea in Uniunea Europeana si vor reprezenta primul scrutin separat de alegerile parlamentare dupa cinci alegeri in care ele s-au desfasurat simultan. Ne-am fi asteptat ca in aceste conditii dezbaterea publica sa se concentreze pe conturarea profilului sefului de stat european. Trasaturile definitorii ale acestuia, indiferent ca este vorba de un monarh constitutional nesupus votului popular, de un presedinte ales de Parlament sau de un presedinte ales de popor prin vot direct sunt capacitatea de a fi un arbitru intre institutiile statului sau intre acestea si societate si capacitatea de a interveni in situatii de criza pe baza unui prestigiu moral conservat printr-o discretie autoimpusa in momentele de normalitate. La posibilitatile actuale de informare, stim bine ca exceptand republica semi-prezidentiala franceza care confera presedintelui un statut diferit, sefii de state din UE chiar corespund acestui profil, pe care il respecta in mod tacit. Alegerea prin vot direct a presedintelui in state ca Austria, Finlanda sau Portugalia a caror istorie a cunoscut si traiectorii apropiate de cea a Romaniei nu au facut decat sa-l elibereze pe Presedintele acestor tari de presiunea combinatiilor politice din Parlament si in nici un caz nu a dus la justificarea unor imixtiuni in activitatea Guvernului, Parlamentului sau Justitiei prin invocarea temeiului mandatului popular. Nu astfel stau lucrurile in Polonia, Slovenia sau Lituania, tari care au cunoscut dictatura comunista.
Cum se explica atunci persistenta la noi a mitului presedintelui jucator si mai ales aprobarea de catre o buna parte a populatiei a atitudinii unui presedinte a carui conduita a semanat de cele mai multe ori cu cea a unui sef de stat populist - demagog din republicile autoritare din lumea a treia. Faptul ca in Romania datorita mecanismelor democratice care la limita functioneaza totusi si datorita unei remarcabile forte de rezistenta a presei, un derapaj spre totalitarism nu pare posibil, nu scuza ci cu atat mai mult acuza deficitul de constiinta democratica in mentalitatea unei parti a electoratului si chiar a unor lideri de opinie influenti.
Cred ca aceasta diferenta intre cum este perceput rolul si profilul sefului de stat in UE si in Romania ar trebui sa ne preocupe si sa gasim caile prin care sa impiedicam transformarea emisiunilor din campania electorala in concursuri de tip "cine stie castiga" presarate cu glume nesarate si sa impunem o dezbatere serioasa pe tema rolului constitutional al presedintelui.
Daca societatea civila ar fi avut inca din anul 2000, cand integrarea europeana a Romaniei devenise o certitudine, disponibilitatea de a prezenta opiniei publice modelul sefului de stat european si forta de a convinge electoratul, lucrurile ar fi stat altfel astazi in Romania. Din pacate, o parte a elitei intelectuale a optat pentru modelul "liderului salvator" anacronic, nu numai in Europa dar si in raport cu propria noastra constitutie. Incapabili sa preia o responsabilitate politica, sociala si chiar intelectuala proprie si sa conceapa un proiect national acesti intelectuali au transferat neputinta lor intregului popor pentru ca liderul autoritar in democratie nu este altceva decat expresia ratificarii prin vot popular a unei umilinte generale.
Mizeria morala actuala a societatii romanesti s-a propagat astfel de sus in jos si ea pleaca de la faptul ca o mare parte a opiniei publice a acceptat cu ani in urma o nerusinata manipulare pentru promovarea unor personalitati compromise in prim planul vietii politice.
La doua decenii de la prabusirea dictaturii comuniste platita cu sacrificiul vietii de mii de romani numai printr-o manipulare sustinuta si tenace s-a putut ajunge la situatia in care :
• un personaj care in decembrie 1989 era un nomenclaturist comunist de rangul doi si colaborator pe termen lung al Securitatii ceausiste sa fie prezentat ca un luptator impotriva comunismului si al Securitatii pe care el insusi le reprezinta si sa fie sustinut politic si moral prin invocarea condamnarii comunismului printr-un show parlamentar, in conditiile in care daca Parlamentul ar fi votat legea lustratiei promisa cu acel prilej, Presedintele insusi ar fi fost singurul candidat lustrabil;
• un personaj inculpat la Inalta Curte de Casatie si Justitie in cel mai mare proces de coruptie din Romania, proces suspendat cu tertipuri juridice si presiuni in considerarea calitatii sale de presedinte, sa fie prezentat ca un luptator impotriva coruptiei;
• un personaj produs si finantat copios de cercurile de interese carora le este indatorat si care a incalcat sau care a tolerat incalcarea repetata a legii in folosul sau personal, al familiei sau al clanului pe care il patroneaza sa poata vorbi de respectarea legalitatii;
• un personaj cu educatie precara sa se poata pronunta, intr-un moment in care lumea intra in societatea cunoasterii, asupra unor probleme de educatie si cercetare stiintifica pentru care nu are nici un fel de pregatire si intelegere;
• un personaj care si-a probat incompetenta intr-o indelungata cariera ministeriala prin distrugerea flotei si blocarea constructiei autostrazilor sau in calitate de primar general al Capitalei prin lipsa oricaror realizari edilitare de-a lungul unui intreg mandat sa poata acuza pe altii de incompetenta si lipsa de profesionalism;
• un personaj permanent conflictual si intrigant sa poata fi acceptat ca un moderator valabil intre puterile statului;
• un personaj grobian, mincinos, cu manifestari imorale si care profereaza permanent insulte la adresa unor persoane sau categorii sociale sa fie prezentat ca un model de comportament popular demn de urmat.
La limita putem accepta existenta in peisajul politic a diferite personaje care sa se regasesasca intr-una sau chiar in mai multe din situatiile incriminate. Dar ca o singura persoana intrunind toate aceste incompatibilitati sa fie aleasa in cea mai inalta functie in stat si apoi sa fie rasplatita cu increderea unei parti a elitei intelectuale si a populatiei precum si cu sustinerea electorala pentru a continua cu un nou mandat pare ceva ireal. Cel putin pentru mine. Dar se pare ca nu si pentru societatea in care traim.
Ajuns aici si tocmai pentru ca vorbim de real si ireal vreau sa precizez ca toate faptele si calificarile pe care le-am enumerat anterior la adresa persoanei care indeplineste astazi functia de presedinte al Romaniei sunt sprijinite pe documente originale si pe inregistrari video si audio de uz public. Cei mai inversunati contestatari ai mei stiu ca in toate declaratiile oficiale si neoficiale din ultimii 20 de ani nu m-am pronuntat decat pe baza unor date certe si verificate. Daca totusi cineva s-ar indoi sunt gata oricand sa justific public sau in justitie fiecare afirmatie in parte.
Am evitat deliberat sa rostesc de la inceput numele personajului pe care l-am descris pentru ca cea mai grava si eficienta manipulare a opiniei publice s-a produs prin impartirea liderilor de opinie in tabere pro si contra Basescu, ceea ce a impietat asupra discutarii rationale a faptelor si a argumentelor, transformand electoratul romanesc intr-un fel de galerii de fotbal care isi urasc adversarii doar prentru ca apartin altui club.
Indiferent de simpatiile politice sau personale nu putem evita o intrebare: Cum a fost posibila ascensiunea la cea mai inalta functie in stat a unei persoane cu un trecut cunoscut ca fiind marcat de fapte ilegale si imorale si cum a putut fi el apoi sprijinit in actiunile sale desi acestea lezau grav autoritatea institutiilor statului si prestigiul international al Romaniei ? De lamurirea modului in care aceasta s-a produs depind in buna masura desfasurarea si rezultatul viitoarelor alegeri prezidentiale. Departe de a fi o fantezie erotica a electoratului roman 'monumentul Basescu' este o creatie colectiva la care au pus cate o piatra multi lideri de opinie si o mare parte a presei romane. Este motivul pentru care ma voi referi in mod direct la actiunile unor perosoane sau grupuri pentru ca o responsabilitate pentru aceasta distorsionare istorica trebuie sa existe pana la urma.
Totul a inceput in 2000 cand panicati de calificarea surprinzatoare a lui C.V. Tudor in turul 2 al scrutinului prezidential o parte din intelectualii cunoscuti ca anticomunisti si antifesenisti au recomandat alegerea 'raului mai mic' in persoana presedintelui Ion Iliescu, in conditiile in care PSD nu avea nevoie si nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung sir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat in sprijinirea preluarii conducerii PNL de catre Teodor Stolojan persoana de maxima increder