Roxana Ichim publica in Ultima Ora articolul intitulat "Prea mici pentru o reforma atat de mare", pe care il puteti citi in continuare.
'Consilierii locali din Anglia "iau pulsul strazii" verificand noaptea tomberoanele alegatorilor sa vada daca au separat corect deseurile, daca iau curatenia in serios. Ba mai mult, isi dau seama, in acest fel, si incotro se indreapta societatea de consum, ce arunca oamenii, in functie de nivelul de trai. Adica alesii locali de acolo par, prin simtul civic, de pe alta planeta. Este si acesta un fel de a face reforma, cu picatura, zi de zi, dar deh, ce stiu englezii? Printre altele, ca romanii nu sunt, de regula, bineveniti in tara lor...
Pornind de la aceasta idee, evaluam marea reforma pusa la cale de guvernul Boc. Cand nu arunca piatra in apa fostei guvernari liberale, sa faca valuri altundeva, Executivul se intrece pe sine prin legea educatiei, care a bagat profesorii direct in greva generala, sau a pensiilor, care i-a adus pe nefericitii beneficiari pe scarile Parlamentului. Fireste, de aici au fost goniti, desi generatia lor a ridicat cladirea (ca si tot restul de prin tara asta, ca democratia nu a edificat cam nimic...). Gigantica reformare a Romaniei inseamna, asadar, imprumuturi externe, amenintari ca nu mai vine postasul cu pensia daca nu le dam "la temelie" batranilor nostri, profesori in strada, someri cu nemiluita din sistemul privat, plecari cu miile in strainatate in randurile si asa prea subtiate ale medicilor, politizarea fara drept de apel a administratiei sau marele deziderat de a ajunge in 2011 la jumatate fata de restul Europei cu puterea de cumparare. Unde mai pui ca infrastructura de cosmar tine la distanta corespunzatoare investitorii, iar selectarea nationala a deseurilor nici macar nu a inceput. Daca ne uitam in gura Cabinetului, suntem prea marunti pentru o viziune atat de mareata. Emil Boc vrea sa ne trimita direct in capitalism, in timp ce restul lumii civilizate incepe sa-l cam lase in urma, constienta de umbra Chinei, de planurile americane de cucerire a spatiului martian intr-un orizont indeajuns de apropiat sau de tonul folosit in conversatiile cu gigantii gazului, fara de care, deh, e cam greu...
Exista un tablou general al directiei in care merge lumea si Romania este in afara cadrului. Faptul ca sta bine cu unele legi nu inseamna ca-si poate recicla gunoiul sau tine in frau stridentele unor minoritari care vor alt stat in interiorul unuia ce le da drepturi recunoscute de toata lumea. Pana la respectarea legilor, exista ceva numit implementarea lor si mai este necesar un proces: intelegerea lor. Guvernul Boc face "la tobe" o reforma pe care nu o poate explica, o lipeste Romaniei cu eticheta "program de convergenta", desi nu pricepe deloc de ce propriile cifre nu se potrivesc cu cele ale specialistilor de afara, anunta "zero" kilometri de autostrada anul acesta si da circa 1 miliard de euro pentru constructia de case noi "pentru specialisti" in localitati pustii, unde nu mai sunt nici zidari si agricultori, daramite doctori si invatatori!
"Nu vom mai putea plati pensiile daca nu intra in vigoare legea pensiilor!", avertizeaza un domn care ne crede prea mici pentru o reforma atat de mare. Si nici macar nu realizeaza ca si unsa de-ar merge, reforma dumisale ne-ar pozitiona, intr-o zi, tot in urma.'