Eliberat din ghearele procurorilor dupa 24 de ore, prin decizie judecatoreasca, presedintele Rompetrol, Dinu Patriciu, a anuntat ca da in judecata statul roman pentru modul in care se deruleaza ancheta referitoare la privatizarea Petromidia. Patriciu nu s-a multumit doar cu punerea sub o lupa internationala a modului in care Parchetul intelege sa aplice legea, dar a revenit si asupra acuzatiilor pe care i le-a adus, initial, lui Ioan Talpes - fost consilier al presedintelui Ion Iliescu.
De aceasta data, Dinu Patriciu a oferit si detalii, referitoare la implicarea lui Talpes in treburile Rompetrol "in interesul firmei Akmaya, care si-a manifestat intentia de a cumpara Petromidia daca aceasta ar reveni statului (prin anularea privatizarii initiale - n.r.)”. In sprijinul acuzatiilor sale, Patriciu s-a referit la corespondenta purtata intre Ioan Talpes si Richard Burt (fost ambasador al SUA in Germania), corespondenta care ar contine "indicii concrete” despre actiuni concertate in interesul grupului privat Akmaya. Afirmatiile lui Patriciu au fost sustinute si de Phil Stephenson, director general adjunct la Rompetrol, care a declarat si el ca intalnirile si corespondenta purtata intre Talpes si Burt demonstreaza ca Ioan Talpes "voia sa distruga Rompetrol” si i-a invitat pe toti cei care vor sa afle adevarul "sa investigheze care sunt legaturile dintre Talpes si Akmaya, precum si cu alte companii”. In afara de acuzatiile aduse direct lui Talpes, Dinu Patriciu a mai sustinut ca exista persoane interesate care incearca sa dezbine Coalitia aflata la putere si, in context, a respins varianta conform careia arestarea sa ar avea la baza un conflict intre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu.

In afacerea Patriciu, justitia si-a dat cu stangu-n dreptu'

Dincolo de modul in care s-a derulat privatizarea rafinariei Petromidia, de felul in care Patriciu si-a respectat sau nu in totalitate obligatiile asumate prin contractul de privatizare, de evidentele contabile si de practicile din domeniu, realitatea este ca procuratura mioritica a dat-o din nou in bara. Graba procurorilor de a baga la "mititica” nume sonore, capabile sa asigure arestari indirect pe toate posturile de televiziune, este de-a dreptul suspecta mai ales atunci cand judecatorii nu sunt dispusi sa gireze zelul colegilor procurori. Intr-o tara in care violatorii si criminalii sunt, de cele mai multe ori, anchetati in libertate (ca doar nu reprezinta vreun pericol serios, nu-i asa?), arestarea unui Dinu Patriciu nu poate sa nu dea nastere banuielilor ca ceva nu-i in regula. Mai mult, operatiunea "So pe Patriciu” a readus in actualitate mioriticul obicei al arestarii fara probe suficiente, doar pe principiul "gasim noi ceva cat il tinem la racoare”. In pofida zvonisticii pe tema, nu se stie daca retinerea lui Patriciu a avut o motivatie politica sau numai prostia procurorilor, care s-au aventurat sa emita o ordonanta fara suficiente probe. Oricum ar fi, numai faptul ca numele presedintelui Basescu a fost vehiculat este o dovada suficienta a raului pe care il poate aduce, intregii societati, pripeala sau nepriceperea procurorilor. Poate ca suspiciunile acestora sunt adevarate, poate Patriciu este vinovat. Legea nu permite insa retinerea unui om pe baza unor suspiciuni sau opinii personale, ci numai pe baza probelor bine fundamentate - lectie de la care insa procurorii nostri se pare ca au lipsit. Asa stand lucrurile, afacerea Patriciu a demonstrat - a cata oara? - necesitatea reformarii justitiei dambovitene, care nu este numai oarba, dar si surda, ciunga, oloaga, slugarnica, etc.