Deutsche Welle Bucuresti publica articolul "Se duc liberalii la stanga?" (Autor: Horatiu Pepine. Redactor: Robert Schwartz), pe care il puteti citi in continuare.
'Aliantele care se pregatesc cu mare febrilitate in tabara Opozitiei au repus in discutie tema polarizarii intre stanga si dreapta.
In contextul discutiilor despre alianta dintre PNL si PSD, militantii PDL au sustinut ca, in ciuda aparentelor, acest fapt favorizeaza propriul partid. O alianta care unifica opozitia in jurul PSD ar fi, inevitabil, impinsa la stanga prin efectul insusi al sistemului politic. Unul din argumentele principale aduse de Cristian Preda a fost acela ca PNL merge la stanga in Parlamentul European si, asadar, va merge la stanga si in Parlamentul national.
Argumentul acesta este insa discutabil. Intr-adevar, PNL face parte din ALDE, grup politic care voteaza de multe ori cu socialistii. Asa cum a constatat un studiu foarte recent realizat de Fundatia Robert Schuman, in Parlamentul european s-a cristalizat o alianta de centru-stanga, care ii cuprinde pe socialisti (S&D), verzii (Verzii/ALE), liberali (ALDE) si pe deputatii stangii unite (GUE/NGL) pe teme legate de buget, libertati civile, mediu si egalitatea de gen. In ansamblu, liberalii au votat la fel ca socialistii in 72,9% din cazuri.
Dar in acelasi timp a fost remarcata o alianta de centru-dreapta alcatuita din populari si crestin democrati (PPE), liberali (ALDE) si eurosceptici (ECR) pe teme legate de economie, comert, dezvoltare, industrie, cercetare si energie. In ansamblu, liberalii au votat cu popularii in 67,9% din cazuri.
Grupul ALDE participa asadar simultan (desi asimetric) la doua coalitii informale si de aceea situarea lor nu este usor de facut.
In al doilea rand ar trebui sa remarcam ca intre ceea ce se petrece in Parlamentul european si ceea ce se intampla la Bucuresti nu se poate stabili o legatura foarte precisa. Din multe motive deputatii din Romania - si mai cu seama aceia de dreapta -se integreaza greu in grupurile politice europene si nu urmeaza clivajele stanga-dreapta descrise mai inainte.
Studiul citat ("Clivaje si compromis politic in Parlamentul european: cum se voteaza la Strasbourg?") pune in evidenta ca polarizarea stanga-dreapta este prilejuita mai cu seama de doua mari teme: pe de o parte, integrarea si extinderea europeana si, pe de alta, dreptul la azil, imigratia si, tacit, libera circulatie a fortei de munca.
In contextul acesta deputatii romani din PPE sunt pusi intr-o mare incurcatura. Reprezentantii PDL (care se pronunta pentru ridicarea restrictiilor de pe piata muncii, pentru integrarea romilor acolo unde se gasesc, pentru admiterea Turciei in UE s.a.m.d.) se plaseaza mult la stanga grupului din care fac parte. De aici se poate vedea cat de mari pot fi diferentele intre ceea ce inseamna "dreapta" la Bucuresti si ce continut are ea la Strasbourg. Romanii se aseaza in Europa fatalmente mai la stanga decat colegii lor de grup politic si aceasta dificultate de situare, de natura istorica, nu poate fi usor remediata.
Revenind in tara, PDL nu este, in ciuda declaratiilor de bravura, atat de incantat ca are la dispozitie intregul spectru al politicilor de dreapta, deoarece electoratul romanesc nu este adesea de dreapta decat din motive culturale. Exista in Romania un conservatorism cultural care se intemeiaza pe ascendenta umanista europeana, pe traditiile iudeo-crestine, dar care se combina adesea cu optiuni sociale de stanga. Profesorii de exemplu si atatia alti intelectuali bugetari, cu greu s-ar putea vedea aliatii unor afaceristi care si-au facut averea din speculatii bursiere sau imobiliare. E nu doar o chestiune de interese, dar si de stil.
Se vede asadar cit de complicata este situatia. O anumita dreapta, mai putin liberala decat conservatoare, isi poate cauta adapost la stanga, dupa cum, in Parlamentul european, o stanga care este mai putin socialista decit "nationala" s-a putut camufla in grupuri de dreapta.'