Dan Tapalaga publica pe HotNews articolul intitulat "Un nou partid", din care puteti citi in continuare prima parte.

'Ideea infiintarii unui nou partid a facut masa critica. Practic, toata lumea vorbeste sau face ceva, in subteran sau la vedere. Consilierul prezidential, Sebastian Lazaroiu, a dat tonul. In hora s-au prins Patriciu, Alina-Mungiu. Cocheteaza cu ideea Macovei, mai recent Funeriu. Comentatori cu seismograf politic sensibil ca Mircea Cartarescu au simtit si ei vibratia. Asadar, oameni politici sau analisti imping cu totii in spatiul public, din motive radical diferite, ideea ca partidele vechi au expirat, ca liderii lor s-au uzat pana la refuz si ca e nevoie de altceva, cu totul diferit de ce-am avut in ultimii 20 de ani.
Pe noul partid nenascut se vor bate destui parinti, legitimi sau nu. De acum, pare o chestiune de timp. Nu daca, ci cand se va intampla? Cine-l va impune? Cum o va face? Cine va prelua in mod credibil stafeta? In numele cui?
Speculatiile s-au intetit dupa ce Traian Basescu s-a delimitat radical, la inceputul saptamanii, de actiunile PDL. Simte, probabil, ceea ce a devenit o evidenta pana si pentru presa de afara: generatia activa si onesta are nevoie de noi reprezentanti, care sa inlocuiasca actualul sistem corupt de putere.
Dar, de unde vine presiunea schimbarii? Cine vrea, totusi, altceva? Primul care a inteles ca exista un imens spatiu gol care asteapta sa fie umplut a fost consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu. Pe 30 august 2010 o anunta, pe Blogary.ro, pe Alba ca Zapada. De atunci, Alba ca Zapada zace cu marul in gat, tot asteptandu-si printul.
Dinu Patriciu a prins ideea din zbor si a rostogolit-o mai departe. S-a dezlipit treptat de PNL, la fel cum se distanteaza astazi Traian Basescu de PDL. Instinctele de om de afaceri i-au spus lui Dinu Patriciu ca in piata politica se deschid noi oportunitati. Intr-un interviu pentru Romania Libera, publicat pe 30 ianuarie 2011, Patriciu admite ca l-ar tenta sa finateze un nou partid, deseneaza corect publicul tinta si trimite cateva torpile catre Antonescu, Ponta, Basescu.
E ceva neclar, atat la Basescu, cat si la Patriciu. Nu e deloc limpede daca ei chiar sunt intim convinsi ca partidele actuale trebuie ucise, eliminate din joc, sau realizeaza ca nu mai pot miza doar pe ele, ca masinilor uzate le trebuie un motor disimulat. Traian Basescu si Dinu Patriciu joaca destul de artificial comedia distantarii de partidele lor.
Acum si-a dat seama Traian Basescu de "dimensiunea politica mica" a oamenilor sai, promovati ani de zile in functii cheie? Acum a priceput Dinu Patriciu ca nu exista social-liberalism, dupa ce a finantat cu mana lui atat candidatii PSD, cat si candidatii PNL si i-a incurajat ani de zile sa-si uneasca fortele?
Nu prea tine. Alte calcule stau la baza razmeritei lor de acum. Unul din ele ar putea fi reinventarea si remodelarea scenei politice, dar tot cu ei pe post de papusari.
Aceste proiecte, pritocite la varf, au sanse mici daca noile partide vor fi agregate, de sus in jos, dupa reteta veche: a se gasi un lider charismatic, a se aduna in jurul lui cativa insi aparent de treaba, a se mobiliza cativa finantatori ai vechiului partid sa bage ceva maruntis si dincoace, ca nu se stie ce iese, a se inscrie partidul la tribunal si a se asteapta turmele de alegatori sa-i urmeze. Nascut astfel, noul partid va fi mort din fasa.
Un exemplu perfect de experiment ratat este Fundatia Crestin Democrata a lui Theodor Baconschi. Putea reprezenta bazele unui nou partid alternativa, dar ideea a fost repede compromisa de un lider politic de laborator, inventat peste noapte. Tot demersul a fost asociat mai degraba ca rezultatul unor lupte in interiorul PDL, si nu ca o pornire reformista reala, capabila sa starneasca efuziuni si adeziuni publice.
Ca noul model de lidership trebuie sa porneasca invers, de jos in sus, ca trebuie sa reuneasca in mod natural diferite comunitati si competente reale, a inteles-o perfect Alina Mungiu Pippidi, cand a lansat, in noiembrie 2010, Alianta pentru o Romanie Curata. A scris atunci un text voit ambiguu -Partida Societatii Civile - cu scopul evident de a sugera ca noua alcatuire ar putea deveni, cine stie, un nou partid.
Intre timp, ideea s-a mai copt, tensiunea a sporit si asteptarile publice au crescut gratie comportamentului catastrofal al celor trei partide mari.
AMP a sugerat, ceva mai clar, intr-un text mai recent, publicat in Romania Libera, intitutulat Lideri pentru 2011, ca proiectul sau ar putea evolua intr-o directie politica: "Cu liderii politici si multi dintre cei de opinie compromisi de clientelism si parohialism totodata, care ne sunt alternativele? Nu exista multi lideri alternativi in Romania, dar sper ca www.romaniacurata.ro sa va prezinte cativa in anul care vine".
Problema AMP este personalitatea ei puternica, sufocanta, pusa azi in miscare de energii izvorate parca dintr-o nevoie personala de a demostra ceva, cuiva. Alianta pentru o Romanie Curata arata ca un mic instrument bun de platit polite unora care fie nu i-au apreciat suficient calitatile numind-o in functii mai serioase decat sefia TVR, fie au umilit-o refuzandu-i candidatura. Insa, dintre toti, AMP a inteles corect ca noii lideri se construiesc altfel, ca noile constructii se aglutineaza diferit, se impun pe alte canale si cu alte figuri. Dificultatile Alinei Mungiu vor fi in selectarea colaboratorilor, in revenirea la repere corecte si in calibrarea discursului sau public, tot mai confuz in ultima vreme, cantonat in obsesia Udrea.