Inpolitics publica un articol de Dan Ioan Popescu, "Cum a ajuns Parlamentul mai nedemocratic decat Marea Adunare Nationala", pe care il puteti citi in continuare.
'Citesc in presa opiniile unor parlamentari ai Opozitiei, potrivit carora ultimele modificari aduse regulamentelor parlamentare ar fi transformat forul legislativ intr-o noua Mare Adunare Nationala. Din pacate pentru unii politicieni mai tineri, care au recurs la aceasta comparatie, trebuie spus ca lucrurile nu stau deloc asa. Și vor vedea, daca citesc rindurile de mai jos, si de ce folosesc formula "din pacate"....
Cum se stie deja, PDL si aliatii sai au modificat, marti, regulamentul Camerei Deputatilor in sensul ca sedintele de Birou nu mai au nevoie de niciun fel de cvorum, ceea ce elimina complet opozitia de la actul decizional. Aberanta hotarire vine la putina vreme dupa ce aceiasi oameni, in frunte cu Roberta Anastase, au tirit Parlamentul in mocirla unui vot dictatorial, in care 80 de voturi au facut cit 170. Acum, ei sunt acuzati ca au transformat Parlamentul in Marea Adunare Nationala, de odinioara.
Pentru cititorii care nu au prins acele vremuri sau era prea necopti, o sa spun ca, in realitate, nu e deloc asa. Din punct de vedere procedural, MAN era adesea o institutie mai democratica si mai sobra decit Parlamentul actual. Conform Constitutiei RSR, care stipula atributiile si drepturile parlamentului comunist, sedintele nu se puteau derula sub nicio forma in absenta cvorumului de jumatate plus unu din numarul total al parlamentarilor (art. 55: MAN lucreaza numai daca sunt prezenti cel putin jumatate plus unu din numarul total al deputatilor), iar legile se votau doar cu majoritatea simpla a tuturor deputatilor (art. 56: Legile si hotararile sunt adoptate daca intrunesc votul majoritatii deputatilor MAN).
Asta inseamna ca, in acea vreme, toate legile erau echivalentul celor organice actuale, deci presupuneau o mult mai mare rigoare si o prezenta la vot pe masura. Daca, astazi, numarul total al deputatilor este de 334, iar cvorumul de sedinta este de 168, inseamna ca o lege se poate vota cu 85 de voturi pentru, in timp ce, respectind regulile MAN, ar fi fost obligatorii fix 168 de voturi pentru orice lege. Desigur, legile constitutionale reclamau si in acea perioada tot doua treimi din voturi.
Acum, cu noile reglementari, sedintele de Birou Permanent nu mai au nevoie, halucinant, de niciun fel de cvorum, ceea ce nici macar comunistii nu au indraznit, dupa cum am aratat. Mai mult de atit, aceeasi Constitutie comunista avea doua prevederi care, cred eu, ar fi fost mai mult decit benefice in prezent. Astfel, potrivit art.53, MAN avea, pe linga comisiile parlamentare uzuale, o comisie juridica, dar si constitutionala, care verifica, in permanenta, constitutionalitatea legilor adoptate. In prezent, cum se stie, pentru fiecare nelamurire este necesara sesizarea Curtii Constitutionale, ceea ce lungeste inutil termenele de adoptare a unor legi si, dupa cum se vede, mai nou, nici macar nu reuseste sa puna capat disputelor. Nu mai pomenesc interminabilele dispute legate de felul in care sunt desemnati judecatorii CC. De asemenea, Comisia juridica si constitutionala, in versiunea MAN, avea posibilitatea, potrivit aceluiasi art.53, sa includa intre membrii sai si specialisti reputati in domeniu care nu erau alesi ai poporului, dar care se considera ca trebuie sa aiba un cuvint de spus in chestiuni de asemenea importanta.
Desigur, s-ar putea obiecta ca aceste prevederi aveau doar un rol decorativ intr-o tara condusa, de facto, in regim dictatorial. Perfect de acord, dar, observ ca "decorativul" de ieri era mai intelept decit cel de azi, caci daca aruncam o privire la cum a inceput sa arate procesul legislativ de la noi si la functionarea statului, in ansamblu, nu sunt sigur ca in curind nu ne vom intoarce cu totul la practicile de trista amintire. Im fond, ce e mai periculos: sa ai prevederi democratice aplicate dictatorial, sau sa ai direct prevederi dictatoriale si sa te trezesti, astfel, in lumea lui Vadim Tudor, unde e mai buna o dictatura sanatoasa decit o democratie bolnava?
Probabil ca o "solutie" ideala pentru actuala putere ar fi aceea ca legile sa fie adoptate la Palatul Cotroceni, trimise direct guvernului spre aplicare, iar Parlamentul doar sa ia act de ele, din Monitorul Oficial.
Și o ultima intrebare: oare celebrul moratoriu propus opozitiei de catre presedinte viza cu adevarat ragazul necesar adoptarii unor legi care inca nici nu exista, precum cea a bugetului de stat? Sau era, mai degraba, ragazul pentru eliminarea completa a opozitiei din orice structura consultativ-decizionala, pentru ca regimul portocaliu sa aiba drum batatorit pentru orice ii va trece prin cap? '