Ion Iliescu publica pe blog cuvantul rostit la reuniunea de la Institutul National de Cercetari Economice "Costin Kiritescu", consacrata academicianului MIRCEA MALITA. Puteti citi in continuare a treia parte a articolului postat pe blog, intitulat "Acad. MIRCEA MALITA".

Da, exista o criza a datoriilor publice! De fapt, nu datoriile sunt problema, ci capacitatea respectivelor state de a rambursa
datoria. Si cand ne uitam la Grecia, spre exemplu, la Spania, Portugalia si la alte state cu probleme, nu atat la marimea datoriilor lor trebuie sa ne uitam, ci mai ales la felul in care lipsa de viziune strategica a respectivelor natiuni a generat o structura economica defavorabila. Care nu cu taieri de salarii si pensii, nu cu distrugerea serviciilor publice de educatie si de sanatate se rezolva.
Germania, si partial Polonia, care au iesit cel mai bine din criza, sunt tarile care au pastrat un aparat industrial productiv
semnificativ, care nu si-au supra-dimensionat sectorul serviciilor, si au o gandire strategica.
Dezechilibrele structurale interne ale Romaniei se accentueaza, si cu toate astea lipsesc reactiile pe masura. Auzim permanent aprecieri: ca agricultura este o prioritate. Iar statisticile ne arata ca importam mai multe alimente, si ca pamantul se degradeaza. Sau ca turismul este o prioritate, si aflam despre investitii care nu servesc la nimic, pentru ca nu
se poate ajunge la ele, din cauza lipsei de sosele. Sau ca educatia este o prioritate, si in acelasi timp veniturile educatorilor se reduc la jumatate.
De fapt, cred ca nu mai stim ce vrem. Exista aceasta credinta naiva ca piata este mai desteapta decat oamenii. Desi crizele
economice cu repetitie ar trebui sa ne dea de gandit, la fel si gravele esecuri ale pietei.
Ce ar fi de facut? In primul rand, sa renuntam la abordarea dogmatica, hiper-ideologizata, a problemelor economice. Esential este nu de a vorbi despre politici economice de stanga si politici economice de dreapta. Exista politici bune si politici proaste. Iar cele aplicate acum sunt proaste. La fel de proaste precum acelea promovate de Ceausescu in perioada
anilor 80, cand se forta plata datoriilor externe.
Atunci reducerea consumului s-a facut prin organizarea penuriei de bunuri de consum. Acum reducerea consumului s-a facut prin taieri brutale de salarii, prin fiscalitate impovaratoare, inclusiv cresterea TVA, prin licentieri din zona bugetara, care au atras somaj in zona privata a economiei. Fluxurile de investitii straine si autohtone s-au redus dramatic, si asta va avea acelasi efect ca in anii 80: o grava ramanere in urma in plan tehnologic a aparatului productiv al tarii. Mai mult, emigratia din motive economice a generat deja o criza a mainii de lucru cu o buna calificare.
De unde incepem schimbarea actualului curs periculos al lucrurilor? S-ar impune o schimbare de paradigma, care sa tina cont de faptul ca procesul de globalizare, si modelul ei dominant, cel anglo-saxon, sufera schimbari de fond. In urma cu doua decenii, indiferent de vointa noastra, ni s-a impus, in diferite forme, inlocuirea productiei interne cu importurile, ceea ce a dus la o dezindustrializare dramatica.
Acum suntem obligati sa gasim un echilibru just intre productia interna si importuri. Trebuie sa fim atenti, pentru ca tot mai multe natiuni, care se intampla sa fie si importante piete de export pentru unii agenti economici autohtoni, intentioneaza sa apeleze la protectionism, ca solutie la criza. Trebuie sa declansam un proces de re-industrializare a Romaniei.
Nu putem trece peste pericolul reprezentat de politicile voluntariste care, in numele "modernizarii statului", pun in discutie intreg edificiul institutional si legislativ, organizarea administrativ-teritoriala, incalca principii constitutionale, precum cel al separatiei puterilor in stat.
Avem nevoie deci de buna guvernare, de gandire si de planificare strategice, de normalizarea vietii politice, de stat, ca
organizator al solidaritatii sociale si de gestionar colectiv al riscurilor.
De aici inainte poate incepe orice discutie, orice viziune poate fi supusa atentiei si aprobarii cetatenilor. Nu oamenii cu viziune ne lipsesc. Academicianul Mircea Malita este unul dintre ei, iar sugestiile sale din expunerea sa de azi - stimulate de o speranta si viziune optimista - sunt edificatoare, in acest sens.
Ne lipsesc oamenii care sa-i asculte si sa-i sprijine in efortul lor de a da Romaniei un proiect de viitor.
Inchei cu o imagine care ne arata cat de mult resimt romanii lipsa unui proiect de viitor: aceea a tinerilor, si mai putin tinerilor care, in ziua in care Pasajul Basarab a fost dat in folosinta, sarbatoreau evenimentul cu steaguri tricolore. Era unul dintre prea putinele proiecte finalizate in ultimele doua decenii. Asta ar trebui sa ne dea de gandit mai mult decat orice teorie seducatoare despre nimic.