Ion Iliescu publica pe blog cuvantul rostit la reuniunea de la Institutul National de Cercetari Economice "Costin Kiritescu", consacrata academicianului MIRCEA MALITA. Puteti citi in continuare a doua parte a articolului postat pe blog, intitulat "Acad. MIRCEA MALITA".

Erau vremuri pline de framantari, de schimbari, si angajamentul politic era o forma de exprimare a dorintei de nou, de mai bine.
Stiu ca vremurile acelea sunt controversate, ca oamenii sunt judecati la gramada, si etichetati. Dar pentru a-l intelege mai bine pe Mircea Malita, am sa evoc un episod din acele vremuri, care da masura caracterului sau integru. In 1949 a avut loc Congresul UIS - Uniunea Internationala a Studentilor, unde, la propunerea delegatiei sovietice, s-a decis excluderea din UIS a organizatiei studentilor din Iugoslavia, ca o consecinta a ruperii relatiilor Moscovei cu Belgradul si cu Tito. Era un fapt fara precedent, o expresie a exacerbarii metodelor staliniste de conducere, a extinderii lor intr-o organizatie internationala, creata imediat dupa razboi, pe o platforma anti-fascista, si care unea organizatii studentesti dupa criterii profesionale, nu politice, atat din estul, cat si din vestul continentului.
Mircea Malita a fost cel care, in delegatia romana, a manifestat reticente in a accepta aceasta decizie, luata la presiunile delegatiei sovietice.
La intoarcerea acasa, intr-o plenara a CC al UTM, a fost aspru criticat pentru pozitia adoptata, a primit un avertisment si a fost obligat, in spiritul acelor vremuri, sa-si faca autocritica. Numai ca faptele ii dadeau lui dreptate: bun cunoscator la miscarii studentesti, Mircea Malita a inteles ca excluderea organizatiei iugoslave inseamna scindarea UIS, ceea ce s-a si intamplat, organizatiile studentesti occidentale parasind Uniunea.
Nu a fost singura ciocnire a academicianului Mircea Malita cu un sistem dogmatic si rigid. Anul 1971 a fost cel al unei cotituri nefaste, dupa ce aproape un deceniu traisem cu totii speranta unei liberalizari politice si a unei renuntari la dogme, dupa plecarea trupelor sovietice si mai ales dupa declaratia din aprilie 1964,un veritabil act de independenta fata de URSS. Am avut parte de mica noastra "revolutie culturala", dupa un model mai degraba nord-coreean.
Intr-o plenara a activului ideologic, convocata de Nicolae Ceausescu in iulie 1971, printre cei criticati se afla si Mircea Malita, in acel moment ministru al invatamantului.
Vreau sa spun ca atunci cand crezi cu tarie in justetea ideilor tale, cand ai de spus ceva oamenilor, cand ai sa le oferi ceva, poti face acest lucru chiar si impotriva sistemului. Iar Mircea Malita a stiut sa treaca peste toate aceste episoade, pe care astazi lumea nu le mai poate intelege, pentru ca sunt absurde intr-o democratie, pentru a putea spune ceea ce avea de spus, pentru a oferi societatii ce avea si are de oferit o minte cu adevarat creatoare. L-am urmarit pe profesorul Mircea Malita, pe diplomatul, pe academicianul, pe omul Mircea Malita. Ne-au apropiat cateva preocupari comune: problemele globale ale omenirii, spre exemplu, sau dinamica progresului stiintific, de care depinde prosperitatea natiunilor. Il citesc mereu cu placere si atentie. Ii apreciez contributiile la elaborarea unor rapoarte ale Clubului de la Roma, ca si la efortul de organizare a filialei romanesti a Clubului. In calitate de profesor la Facultatea de Matematica, a fost, cred, primul care a introdus un curs de "Bazele inteligentei artificiale" in invatamantul universitar romanesc.
Ca academician a promovat consecvent, in cadrul Academiei, nevoia elaborarii unor proiecte care sa sustina dezvoltarea durabila a Romaniei, ca si necesitatea unui proiect integrator national pentru perioada post-criza. Sustin ideea sa ca aceasta necesita o re-profesionalizare a celor care genereaza si aplica politici publice, dar si a decidentilor economici, fara de care relansarea nu va fi posibila.
Cuvantul sau, prezentat noua astazi aici, la Institutul National de Cercetari Economice, cu prilejul primirii titlului de membru de onoare al Institutului, intitulat semnificativ "Romania la intretaiere de drumuri" este o expresie a acestor preocupari.
As sublinia cateva lucruri in legatura cu ideile prezentate de academicianul Malita, si iau spusele sale ca pe un semnal
de alarma privind situatia prin care trece acum tara, aflata intr-un moment crucial al existentei sale, fara carma in mijlocul furtunii. Iar aceasta carma lipsa nu este doar proasta guvernare a tarii, ceea ce este o realitate. Proasta guvernare este insa una dintre consecintele lipsei de proiect.
Romania se afla la voia intamplarii pentru ca nu mai are un proiect de viitor, care sa valorifice noile conditii favorabile oferite de statutul international al Romaniei, ca si cele traditionale oferite - cum subliniaza acad. Mircea Malita - de situarea sa geografica, in noul context dinamic al globalizarii economiei mondiale. Multi dintre dumneavoastra, inclusiv cel pe care il onoram azi, ati fost parte a efortului de definire a unui astfel de proiect, in anii care au urmat Revolutiei din decembrie 1989. Stiti ce inseamna o astfel de intreprindere, care sunt avantajele, dar si limitele ei.
Nu discut aici particularitatile tranzitiei de la totalitarism la democratie si de la economia de comanda, hiper-centralizata, la economia libera de piata. Dar ea a dezvaluit, mai pregnant ca orice, decalajele de dezvoltare care ne separa de occident, si ne-a spus ca nu orice proces de modernizare este neaparat bun, ca subdezvoltarea nu dispare peste noapte.