Curtea Constitutionala sustine ca OUG 136/2008 privind amanarea cresterii salariilor profesorilor afecteaza drepturi fundamentale, respectiv dreptul la munca si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, se arata in motivarea deciziei Curtii din 12 noiembrie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008, publicata in Monitorul Oficial din 31 octombrie.
Adoptarea de catre Guvern a Ordonantei de urgenta 136/2008 nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotriva, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizarii personalului din invatamant adoptata de Parlament. Asa fiind, in conditiile in care, legiuitorul primar a stabilit, deja, prin Legea 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant conditiile si criteriile de acordare a acestor cresteri salariale, Guvernul, prin interventia sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art.61 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Curtea constata totodata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului 136/2008 infrang si prevederile art.115 alin.(6) din Constitutie, deoarece afecteaza drepturi fundamentale, precum dreptul la munca si la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivelul de trai decent, asa cum sunt consfintite in prevederile constitutionale ale art.41 si art.47 alin.(1). Prin continutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ si dreptul la salariu si dreptul la conditii rezonabile de viata, care sa asigure un trai civilizat si decent cetatenilor.
Avocatul Poporului sustinea ca dispozitiile acestei ordonante infrang prevederile constitutionale ale art.1 alin.(4) si (5) - Statul roman, art.20 alin.(1) - Tratatele internationale privind drepturile omului, art.41 alin.(4) - Munca si protectia sociala a muncii, art.61 alin.(1) - Rolul si structura Parlamentului, art.102 alin.(1) - Rolul si structura Guvernului, art.111 alin.(1) - Informarea Parlamentului si art.115 alin.(6) - Delegarea legislativa, precum si dispozitii din pacte si tratate la care Romania este parte, precum art.23 alin.(3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.7 lit.a) din Pactul international din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr.212 din 31 octombrie 1974, publicat in Buletinul Oficial nr.146 din 20 noiembrie 1974, Partea I pct.4 si Partea II art.4 din Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificata prin Legea 74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.193 din 4 mai 1999, art.2 pct.1 si art.11 pct.2 din
Conventia nr.95/1949 privind protectia salariului, ratificata prin Decretul nr.284/1973, publicat in Buletinul Oficial nr.81 din 6 iunie 1973, Conventia nr.100/1951 privind egalitatea de remunerare a mainii de lucru masculine si a mainii de lucru feminine, pentru o munca de valoare egala, ratificata prin Decretul nr.213/1957, publicat in Buletinul Oficial nr.4 din 18 ianuarie 1958 si art.2 pct.1 din Conventia nr.131/1970 privind Fixarea salariilor minime, in special in ce priveste tarile in curs de dezvoltare, ratificata prin Decretul nr.83/1975, publicat in Buletinul Oficial nr.86 din 2 august 1975.
Analizand sesizarea, Curtea Constitutionala urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate formulata de Avocatul Poporului, in sensul si pentru motivele ce se vor arata in continuare.
Astfel, Curtea observa ca art.1 alin (4) din Constitutie a instituit principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale, ceea ce presupune, pe de o parte, ca nici una dintre cele trei puteri nu poate interveni in activitatea celorlalte puteri, iar pe de alta parte, presupune controlul prevazut de lege asupra actelor emise de fiecare putere in parte.
Curtea retine ca relatia dintre puterea Legislativa si cea Executiva, se exprima prin competenta conferita Guvernului de a adopta ordonante de urgenta in conditiile stabilite de art.115 alin.(4) din Constitutie. Astfel, ordonanta de urgenta, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, sa faca fata unei situatii extraordinare, se justifica prin necesitatea si urgenta reglementarii acestei situatii care, datorita circumstantelor sale, impune adoptarea de solutii imediate in vederea evitarii unei grave atingeri aduse interesului public.
Intrucat ordonanta de urgenta dedusa controlului nu satisface exigentele constitutionale ale art.61 alin.(1) si art.115 alin.(6), Curtea constata ca aceasta este viciata de neconstitutionalitate, ma spune CC.
Avand in vedere argumentele expuse, Curtea retine ca nerespectarea acestor norme constitutionale, atrage si infrangerea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5), potrivit carora "in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
In fine, Curtea constata ca, neconstitutionalitatea retinuta in conditiile aratate mai sus loveste actul normativ in ansamblul sau, astfel ca abrogarea dispozitiilor art.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului 136/2008 prin cele ale art.III din Ordonanta de urgenta 151/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, ulterior sesizarii instantei constitutionale, nu mai are nici o relevanta pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Astfel, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si a constatat ca dispozitiile Ordonantei de Urgenta a Guvernului 136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din invatamant in anul 2008 sunt neconstitutionale.