Inpolitics : O veste buna pentru o opozitie cam vlaguita (Autor: Bogdan Tiberiu Iacob)

Sfarsitul de an a adus aliantei USL destule critici pentru incoerenta, lipsa de clarviziune si moliciunea politica de care da dovada, nu putine fiind chiar suspiciunile de blat al unor lideri. Critici venite nu din partea trompetelor puterii, care preseteaza contra cost, ci din partea unor voci aflate chiar in tabara opozitiei. Sa o spunem transant, e mult adevar in opinia ca USL nu se misca deloc cum ar fi normal pentru o alianta care se pregateste sa vina spectaculos la putere. E asta un semn clar ca opozitia va pierde alegerile? Paradoxal, nu.
Nu o spunem noi, ci istoria recenta. Care a dovedit ca o alianta politica poate cistiga puterea chiar daca se misca prost, inca mai prost decit USL.
E vorba de Alianta D.A., care s-a format in anul preelectoral 2003 si a castigat alegerile in urmatorul an.
Pentru cei care au uitat, sa amintim ca formarea aliantei in cauza a fost cel putin la fel de dificila si de controversata ca si cea a USL, nu doar din cauza clivajului stanga/dreapta, ci, mai ales, din cauza relatiilor foarte proaste existente intre cele doua partide, vesnic in conflict in interiorul guvernarii din regimul Constantinescu.
Finalmente, alianta s-a constituit in a doua parte a anului 2003, dar mergea atat de prost incat, nu mult inaintea alegerilor locale, in PNL aparuse deja un curent de opinie favorabil unei aliante cu PSD dupa alegeri. "Este singurul scenariu realist, daca vrem sa privim lucrurile in fata" spunea in mai multe iesiri publice vicele PNL Teodor Melescanu.
In luna ianuarie 2004, raportul anual al Societatii Academice Romane, a Alinei Mungiu, o militanta feroce pro-A.D.A., atragea atentia, cu seriozitate, asupra riscului ca alianta opozitiei sa aiba soarta CDR.
"Alianta DA isi poate imbunatati performantele devenind un adversar redutabil pentru PSD, numai daca promoveaza o altfel de strategie, cu renuntarea la candidati separati pentru alegerile locale si constituirea unui guvern alternativ credibil care sa fie prezentat publicului dinainte. Daca nu face aceste lucruri, suspiciunea generala va fi ca lupta interna pentru pozitii, ca si in cazul CDR, trece inaintea oricarui alt obiectiv si asta, nu altceva, limiteaza Alianta la maximum 30% din voturi" avertiza raportul lui Mungiu.
"Replica" opozitiei nu intarzia sa apara, in sensul ca opinia publica afla curand despre certurile tot mai dure privind impartirea ciolanului guvernarii ipotetice in interiorul opozitiei. Tariceanu voia premier, dar la fel si Melescanu, ori macar la Externe, Eugen Nicolaescu tragea la Finante, Vosganian voia la Economie, Flutur la Agricultura s.a.m.d. Impresia generala era ca A.D.A. nu va depasi momentul localelor.
Prin luna mai aparuse si ideea aiuritoare - pentru acea perioada-, a suspendarii lui Ion Iliescu din functie pe motiv de partizanat politic pro-PSD, desi acesta mai avea doar cateva luni de mandat. Pentru a intelege "maturitatea" actiunii, trebuie sa precizam ca la acea data PD nici macar nu mai avea grup parlamentar in Senat, din cauza numeroaselor dezertari catre putere.
Alta: la lansarea candidatilor PD pentru locale, de la Sala Palatului, co-presedintele Stolojan nu a fost macar invitat de catre Basescu sa participe, spre marea lui suparare, iar o motiune de cenzura contra guvernului Nastase pe tema adoptiilor internationale, initiata de PRM, a fost sustinuta in Parlament de PD, dar nu si de PNL. Rezultatul? Mesaje confuze catre propriii alegatori.
Pe de alta parte, opozitia era bagata in corzi, in anul electoral, de asmutirea DNA (PNA) pe lideri ai sai de catre partidul de guvernamant. PSD ajunsese sa ceara pana si in comunicate oficiale de presa autosesizarea DNA impotriva unor nume precum Pacuraru, Flutur, Nini Sapunaru, Stolojan, Radu Berceanu, Tariceanu, Valeriu Stoica, Aristotel Cancescu, Ioan Ghise, Nicolae Vlad Popa etc.
Cat despre cei doi lideri ai A.D.A., Stolojan si Basescu, acestia erau un tandem exact pe masura celui actual Antonescu-Ponta. Ba, am indrazni sa spunem, inca mai rau. Liderul PNL instituise o dictatura atit de feroce in partid incit cenzura atent fiecare comunicat sau luare de pozitie a liberalilor, rezultatul fiind ca acestia isi pusesera lacat la gura, unul cate unul, exact cand ar fi trebuit sa iasa la lupta in media. Tot el decisese, in vara, ca orice liberal care critica o decizie a conducerii va fi automat exclus din partid. In afara disciplinei impuse in PNL, Stolojan nu se facea remarcat decat prin pasivitatea cvasi-totala, permanent sanctionata de presa vremii. (Nici nu e de mirare ca in vara lui 2004, sondajele de sertar au impins la rocada lui cu Basescu, la presedintie).
Dupa Paste, bunaoara, PNL a trebuit sa isi amane primele actiuni in pregatirea localelor pentru ca Stolojan alesese o vacanta mai lunga, la munte. In iulie, insa, acelasi Stolojan refuza sa permita membrilor conducerii PNL sa participe la inmormintarea sotiei lui Crin Antonescu, pe motiv ca nu e firesc sa se intrerupa o sedinta de partid pentru probleme personale.
De cealalta parte, Basescu era ocupat strict de problemele primariei, mai ales ca la finele lui 2003 ii trecuse o arestare pe la ureche in scandalul contoarelor, si iesea in evidenta doar prin stridente de limbaj.
"Este clar ca nu mai avem in Adrian Nastase un premier. Premierul de la Cotroceni, Ion Iliescu detine acum controlul absolut. Pentru prima data incerc un sentiment de mila pentru Adrian Nastase; a facut atatea compromisuri incat a ajuns sa nu mai insemne nici cat carpa de la usa lui Iliescu... carpa de sters pe picioare. Daca ar avea o urma de demnitate, Adrian Nastase ar demisiona, dar carpa demna ati vazut?" declara Basescu in martie 2004.
Probabil azi e multumit ca are in Emil Boc un premier demn, cu sira spinarii, neatarnat Cotrocenilor.
Comparind prestatia actuala a USL cu cea a A.D.A., mai ca am spune ca formula PSD-PNL e mai acida si mai bataioasa decat cealalta.
Asta nu inseamna ca nu au dreptate criticii USL cand remarca o serie de lucruri nelalocul lor in activitatea opozitiei.
De ce a cistigat, totusi, Alianta D.A., in ciuda gafelor in serie facute si a comportamentului departe de a normele politicii autentice?
De ce are la fel de multe sanse sa castige anul acesta USL, desi are, si ea, suficiente bube in cap?
Raspunsul e simplu, comun ambelor cauze: alegerile nu depind doar de un combatant, ci si de adversarul sau.
In 2003-2004, PSD, desi considerat un colos politic, cu mai toate parghiile puterii in mana, a comis erori dupa erori, mai toate generate de tensiunile interne si de lupta intre palate.
Nastase incerca permanent sa se scuture de tutela lui Iliescu, presedintele facea tot posibilul sa mentina controlul situatiei. Lupta intre tabere a dus la demisii spectaculoase din guvern - precum trioul Stanoiu-Beuran-Micky Spaga, la finele lui 2003 - la restructurari guvernamentale mai degraba nefericite in 2004, la inlocuirea intregii Delegatii Permanente dupa esecul la locale, la mascarada alegerilor preliminare din PSD, la propulsarea lui Geoana drept candidat la primarie doar pentru ca i se dorea ruperea gatului, la dispensarea de voturile PRM si exemplele ar putea continua. Nici macar incheierea unei aliante legale cu PC nu a servit PSD, doar ne amintim cum a tulit-o Voiculescu spre putere ca din pusca, imediat dupa alegeri.
Daca USL gafeaza cam la fel cum gafa A.D.A., la fel de adevarat e ca si guvernarea PDL a luat-o prin porumbi inca mai rau decit PSD in 2004.
Pentru a castiga alegerile, USL nu trebuie - precum in bancul celebru cu americanul si japonezul fugariti de leu in jungla-, sa alerge pentru a bate recordul la eficienta politica. E suficient doar sa alerge nitel mai tare decit puterea.
Iar dovada cea mai clara ca PDL se teme tot mai tare de USL e intetirea vocilor portocalii care caineaza soarta liberalilor si a pesedistilor, le susura la ureche mieros sa desfaca alianta si le presara pe coada sondaje care ii arata in cadere.
Daca drumul USL ar fi unul infundat, e de la sine inteles ca PDL ar face totul sa ii incurajeze sa continue. Nu de alta, dar regula neintreruperii adversarului atunci cand greseste e atat de veche incat o cunosc pana si copiii de gradinita, darmite activistii PDL.