Octavian Stireanu publica un comentariu despre atitudinea lui Ion Iliescu la Consiliul National al PSD, intitulat "Diferenta de atitudine si altitudine", pe care il puteti citi in continuare.
'Discursul lui Ion Iliescu la sedinta PSD a rezolvat intr-un sfert de ora dezbateri pe care acest partid le amana de vreo 5 ani. Presedintele de onoare al partidului a taiat, de fapt, nodul gordian in legatura cu situatia prezenta a PSD si, mai ales, cu ceea ce ar vrea sa devina acest partid in viitor. Dilema pe care Ion Iliescu le-a pus-o in fata social-democratilor este una foarte simpla: vor sa ramana in continuare un partid al oportunismului, clientelismului si nepotismului sau, dimpotriva, vor sa se transforme intr-un partid de principii? Intrebarile sunt simple - mai complicate sunt, ca intotdeauna, raspunsurile!
Maniera transanta in care Ion Iliescu a descris aceasta alternativa nu numai ca a dezmortit sala, dar a creat si un sentiment de eliberare unor oameni care se aflau in cautarea a "ceva" - si nu stiau ce. Acest "ceva" l-a reprezentat invitatia, indemnul sau poate chiar avertismentul lui Ion Iliescu adresat liderilor PSD de a schimba foaia, de a renunta la festivisme si "coteriile" de prin carciumi si de a adopta in comportamentul lor si al partidului reperele clare si simple ale modestiei si bunului simt, ca si ale unei actiuni politice pe intelesul oamenilor obisnuiti si conform asteptarilor lor.
La aceasta raspantie, PSD a ajuns in timp, printr-o translatie lenta, dar cumulativa, de la un partid al insufletirii, al sinceritatii si al convingerilor limpezi, precum era in anii ‘90, la un partid-"mijloc" de rezolvare a unor cariere personale ori la un partid-"trambulina", de pe care se poate sari numai in sus, spre functii si dregatorii inalte, uitand adesea solul de pe care au plecat cei in cauza...
Acum PSD se afla in situatia de a reveni, la propriu si figurat, cu picioarele pe pamant. Mesajul pe care Ion Iliescu si-l definea "de suflet" se traduce prin aceasta chemare la realitate pe care liderii reali ori virtuali ai partidului trebuie sa si-o asume. Cu sau fara voia detractorilor de profesie, atat din afara partidului, cat si din interiorul lui, se poate spune ca mesajul de joi al lui Ion Iliescu este unul dintre cele mai reformatoare pe care PSD il putea propune opiniei publice, in situatia data.
Intre ideile si abordarile lui Ion Iliescu si aranjamentele de culise ce se petrec in aceste zile si seri intre tot feluri de grupuri si gasti din partid, intre altitudinea problemelor cu care social-democratia si lumea contemporana se confrunta, probleme enuntate pe scurt de Iliescu, si micimea mizelor pe care unii asa-zisi lideri ai PSD o manifesta, tanjind dupa functii care nu li se pun pe tava, "pentru ca unii nu sunt lasati sa intre, iar altii nu vor sa plece" - cum spunea unul dintre ei -, este o diferenta ca de la cer la pamant. La aceasta sedinta, Ion Iliescu a oferit, de fapt, tocmai spectacolul politic intelectual al acestei diferente de altitudine si de atitudine intre ceea ce inseamna politica si ceea ce este politicianismul.
Este explicabila acum, si mai clar, suprematia pe care acest partid a avut-o vreme de peste un deceniu, avand in spate sinceritatea, limpezimea si devotiunea unui om ca Ion Iliescu.
Si tot explicabile sunt abia acum si atacurile vehemente pe care Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei) le formula cu insistenta si agresivitate la adresa lui Ion Iliescu, desi acesta nu candida pentru nimic. Dar daca, la o casa, lovesti si dobori stalpul central de sustinere, se prabuseste toata sandramaua. Basescu stia unde sa loveasca: in Iliescu si Nastase, singurii ce puteau tine partidul in stare de rezistenta - intrucat pe Geoana stia ca-l "haleste" usor, cum s-a si intamplat, de altfel.
Explicabile sunt insuccesele si chiar decadenta aceluiasi partid incepand cu perioada in care tot mai multe voci si gesturi nu tocmai colegiale l-au impins, treptat-treptat, pe presedintele de onoare spre periferia deciziilor in acest partid.
Nu este deloc coincidenta ca PSD a inceput sa inregistreze esecuri electorale exact din perioada in care s-au auzit tot mai insistente vocile despre nevoia unei asa-zise "reforme" a acestui partid. Aceasta "reforma", inspirata mai ales de voci care n-au vrut niciodata binele acestui partid si pe care nu-l vor vota niciodata, au dus la un bilant de 6 infrangeri electorale consecutive in numai 5 ani, ca si la ramanerea in opozitie a acestui partid pentru prima data timp de doua mandate succesive, fara alternanta de pana atunci.
Liderii de astazi ai PSD - si, daca nu ei, macar oamenii de buna credinta din acest partid - au datoria ca macar acum, in ceasul al 12-lea, sa ia seama la ceea ce spune - ca le place sau ca nu le place - reformatorul veritabil al partidului, dl Ion Iliescu.