Dupa alegerile prezidentiale, a fost reluata ideea guvernarii de dreapta. Aparent paradoxal, ceea ce a lipsit cu desavarsire din toate campanile electorale ale ultimilor ani, ideologia, a fost revendicata ca liant al guvernarii.
In numele "realismului" diferentele structurale privind viziunea asupra statului si democratiei sunt puse intre paranteze. Chiar daca asa s-a intamplat si dupa alegerile parlamentare din 2008, cand PD-L cerea o guvernare de dreapta, acum situatia este cu atat mai stranie cu cat Romania este fracturata intre alternative teoretic opuse.
Mai nou, cu toate ca PNL, prin vocea liderilor sai oficiali si in urma unor decizii colective a recuzat propunerea de a participa la guvernare alaturi de PD-L, mai intai Calin Popescu Tariceanu, iar acum si Relu Fenechiu cer participarea la o asa zisa guvernare de dreapta.
Mai mult, intr-o forma care frizeaza revolta interna de partid, Fenechiu a anuntat chiar ca intentioneaza sa trimita scrisori si premierului, si presedintelui privind oferta de intrare la guvernare a PNL. Si asta dupa ce guvernul s-a format. In acest context, Adriean Videanu preia ideea si sustine ca guvernarea de dreapta este o optiune care il mobilizeaza.
Dar, oare, ce se ascunde sub aceasta formula aparent ideologica? Cu siguranta nu e vorba de o filozofie privind reprezentativitatea, parlamentarismul sau tipul de regim politic, si de ce nu, rolul statului in societate si economie in timp de criza si dupa.
Acum 5 ani, cand PD era inca un partid, cel putin formal de stanga, membru al internationalei socialiste, PNL nu simtea niciun scrupul ideologic privind coalitia de guvernare cu partidul lui Traian Basescu. Iar opozitia de atunci din partid, a carei voce era "libertarianul" Dinu Patriciu, nu cerea mai multa coerenta doctrinara, ci o guvernare alaturi de PSD.
Intre timp, PD a trecut la dreapta fara vreun cutremur intern si a devenit PD-L si datorita aportului aripii, care, desi la origine, in 2000, se definea mai degraba ca social - liberala s-a "conservatorizat".
Amalgamul ideologic romanesc, un sincretism doctrinar exprimand lipsa "programatica" de interes fata de dilemele momentului, politica nu este decat administrare a resurselor pe termen scurt. In aceasta Romanie insularizata politicienii privesc ideologia pare doar ca pe o eticheta.
Daca nu ideologia ii mana in lupta pe cei ce cer "guvernare de dreapta", si nici macar perspective tactice, caci atunci ar gandi pe termen mediu sau lung, totul s-ar putea reduce la simple strategii de supravietuire individuala. Nici in vest clivajul stanga-dreapta nu mai e atat de clar ca dupa al doilea razboi mondial, dar odata cu venirea lui Barack Obama la Casa Alba, apele au inceput sa se desparta.
Procesul nu este insa definitiv, iar alegerile congresionale de la jumatatea mandatului, ce vor avea loc in noiembrie in SUA, sunt asteptate de multi pentru a decide incotro sa o ia. Reforma sistemului de sanatate pe care Obama a inceput-o a generat, tocmai pentru ca era contra curentului ideologic care cerea de mai bine de trei decenii mai putin stat, o reactie pe masura. "Reactionarii" nu doar ca sunt printre noi, dar se exprima polifonic.
Ceea ce insa nu vor sa recunoasca e ca tocmai retragerea statului a dus la atat la criza economica cat si la cea sociala si politica. Caci daca in economie piata nu s-a autoreglat, cu atat mai putin aceasta s-a intamplat in domeniile social sau politic. Caci retragerea statului nu a distrus doar bazele reglementatoare ale politicii, ci si modelul social care adusese bunastare generalizata.
Dar toate acestea nu conteaza in Romania. Aici, etichetele de "dreapta" sau de "stanga" nu sunt decat alibiuri care sa justifice populismul sau piruetele politicianiste ale celor ce nu au nimic de oferit, dar mult de luat.