Coruptia din Romania, consfintita si de rapoartele Uniunii Europene, a fost consolidata de "falsa" revolutie din 1989, care a facut loc afacerilor nomenclaturistilor, dar si de o anumita complicitate a Occidentului, caruia i-au convenit privatizarile avantajoase de dupa 1989, relateaza The Observer.

Ed Vuliamy, reporter la saptamanalul britanic The Observer, care a venit in Romania in 1989, s-a reintors dupa 20 de ani pentru a "analiza consecintele celei mai misterioase caderi de regim de dupa Razboiul Rece". Pentru articolul sau despre Revolutia de la Bucuresti din decembrie '89, el a stat de vorba cu unul dintre soldatii care l-au impuscat pe Nicolae Ceausescu, cu un fost curator la Muzeul de Arta, dar si cu Ion Caramitru.

Lovitura de stat?

În ziua de Craciun din anul 1989, dictatorul roman Nicolae Ceausescu si sotia sa, Elena, au fost executati prin impuscare dupa un proces care a durat mai putin de doua minte, isi incepe articolul Vuliamy, care se intreaba apoi daca evenimentele din acele zile au fost cu adevarat o revolutie sau o lovitura de stat. Titlul articolului este dat de un citat din Ion Iliescu, reprodus de unul dintre interlocutorii romani ai ziaristului britanic: "Era imposibil sa avem o revolutie in Romania. Asa ca a trebuit sa fie inscenata".
Dorin-Marian Carlan este unul dintre cei trei barbati care l-au executat pe "comunistul megaloman" Ceausescu, in decembrie 1989. "Carlan si-a golit munitia din Kalasnikovul AK-47 in cuplul prezidential, dupa ce acestia au fost prinsi de revolutionari. Momentele de dupa executie au fost difuzate masiv la posturile de televiziune, o dovada pentru Romania si lumea intreaga ca o era s-a incheiat, iar cea mai turbulenta si violenta revolutie dintre evenimentele care au dus la caderea comunismului in statele din Europa de Est si-a atins obiectivul", reaminteste ziaristul britanic.
Totusi, comenteaza Ed Vuliamy, "revolutia nu a fost ceea ce parea a fi, o revolta populara impotriva unui dictator, in care armata s-a alaturat populatiei. (...) Povestea lui Carlan sugereaza ca a fost mai degraba o lovitura de stat condusa de cel care i-a urmat lui Ceausescu, Ion Iliescu".

Fara dovezi scrise...

Reporterul de la The Observer s-a intalnit in luna mai cu Dorin-Marian Carlan la Bucuresti. Aici, acesta i-a marturisit: "Am stat pe cadavrul lui Ceausescu dupa ce l-am omorat, pentru ca nu mai era loc in elicopter (cu care trupurile celor doi au fost transportate la Bucuresti - n.r.). Era cald inca si sangele lui s-a imprastiat peste pantalonii mei de camuflaj. (...) Am simtit ca am avut un rol in istorie. Stiam totul despre revolutia franceza, despre ghilotina, si am simtit ca fac ceva similar. Dar nu mi-a convenit. Procesul a durat un minut si 44 de secunde, iar executia mai putin de zece minute. (...) Ceausescu era comandantul meu suprem. Am fost antrenat sa-l protejez cu orice pret, nu sa-l omor", povesteste Carlan, citat de Vuliamy.
Fostul ofiter roman i-a povestit reporterului cum s-a desfasurat ziua de 25 decembrie, cand sotii Ceausescu au fost judecati la Targoviste si cum generalul Victor Stanculescu l-a ales pe el, alaturi de un capitan si de un sergent, sa execute cuplul prezidential, mai intai pe Nicolae, iar apoi pe Elena Ceausescu. Cei doi "plangeau ca niste copii" cand au iesit din camera de judecata, spune Carlan, care isi aminteste ca Elena Ceausescu le-a cerut ca macar sa fie ucisi impreuna, nu pe rand. "Erau langa zid. (...) (Nicolae Ceausescu - n.r.) s-a uitat fix in ochii mei si a strigat: «Traiasca Republica Socialista Romania! Istoria ma va razbuna!» Apoi a inceput sa cante un fragment din Internationala. Atunci a venit ordinul, iar toti trei am inceput sa tragem de la sold", a relatat Carlan. "Nici o miscare de-a noastra din acea zi nu a lasat vreo dovada scrisa. Omul pe care l-am omorat era dictatorul pe care toti il urau si, totusi, m-au persecutat mereu de atunci. Politicienii s-au tinut departe de tot si eu am fost concediat din Ministerul Apararii in 1998. (...) Sunt acum avocat, dar sunt rupt de societate, traiesc la limita, un fel de oaie neagra care ofera consiliere juridica", a continuat Carlan. "Si este un dar de la Dumnezeu ca inca sunt in viata ca sa spun povestea", adauga el.

Cine s-a luptat cu cine si de ce?

Alta persoana intervievata de Ed Vuilamy este Codruta Cruceanu, pe care a intalnit-o si in timpul vizitei sale din 1989. La acel moment, Cruceanu era curator la Muzeul National de Arta. Reporterul de la The Observer isi aminteste ca, la o saptamana dupa executia lui Ceausescu, privea prin gaura facuta de un obuz de artilerie in zidul muzeului si vedea tancurile trecand peste daramaturi si oamenii care le dadeau flori soldatilor. Parea, potrivit lui Vuliamy, "un razboi de demult, dintr-un film alb-negru".
În mai 2009, Cruceanu si Vuliamy s-au intalnit din nou la Bucuresti. "Înca nu stim tot adevarul si ma intreb daca o sa-l stim vreodata. Sunt prea multi oameni in viata in interesul carora este mai bine sa nu stim niciodata cine s-a luptat cu cine si de ce. Ceea ce stim insa este ca, intr-o anumita masura, a fost o piesa de teatru - o inscenare", marturiseste Cruceanu.
Ziaristul de la The Observer subliniaza faptul ca, desi revolutia din Romania a fost cea mai dramatica dintre toate celelalte lansate impotriva comunismului in urma cu 20 de ani, a fost si cea mai misterioasa, contradictorie si duplicitara, marcata de "violente teribile si crime" de-a lungul mai multor zile, chiar si dupa executia cuplului de dictatori, iar numarul deceselor este inca necunoscut. "Nimeni nu se indoieste ca a fost o revolta populara curajoasa. Ceea ce nu este explicat inca este cine i-a manipulat si de ce. Cine a tras in cine? Si ce faceau Iliescu si generalii loiali lui in spatele scenei? A ramas, dupa doua decenii, impresia ingrozitoare ca lupta a fost planuita, iar revolutia a fost o fatada", comenteaza Vuliamy.
Reporterul subliniaza vorbele lui Cruceanu, potrivit carora Iliescu a sugerat, la un moment dat, ca revolutia din Romania a trebuit sa fie inscenata. "Dintre sutele de discursuri pe care Iliescu le-a rostit de atunci, mi-a ramas in memorie unul in care spunea: «Într-o tara ca Romania, o revolutie era imposibila, asa ca a trebuit sa fie inscenata». Aici a fost cel mai aproape sa recunoasca tot ceea ce toata lumea crede sau stie ca s-a intamplat", remarca fostul curator.

Poporul a fost tras pe sfoara

Vuliamy isi indreapta atentia si spre cel care a anuntat la postul public de televiziune vestea mortii lui Ceausescu - Ion Caramitru - si isi aminteste ca s-a intalnit de multe ori cu el pe holurile Televiziunii Romane, acesta fiind implicat in nesfarsitele dezbateri despre viitorul tarii. Doua decenii mai tarziu, in iunie 2009, reporterul si acum directorul Teatrului National Bucuresti se intalnesc din nou. "A fost o revolutie populara, dar poporul a fost tras pe sfoara (...) Noi eram romantici, nu aveam nici o legatura cu cei de la putere. În decurs de un an, era mai mult decat evident ca o factiune a inlaturat alta, probabil in contact direct cu Moscova, unde Gorbaciov isi daduse seama ca sistemul lui Ceausescu se va prabusi. Institutiile care au condus tara au ramas aceleasi, dar cu alte nume. În mod tragic, mai multi oameni au murit dupa executia lui Ceausescu decat inainte. Daca as fi Iliescu si as crede in Dumnezeu, mi-ar fi frica de judecata Lui in legatura cu cei ucisi", i-a declarat Caramitru reporterului de la The Observer.
Pentru cei corupti nu exista reguli

"Minciuna a lasat in urma un hibrid ciudat: o tara care a imbratisat sistemul capitalist de piata, dar care era condusa inca de vechea garda. Mostenirea este reflectata intr-un raport din 2008 al Uniunii Europene, care arata ca Romania este a doua cea mai corupta tara din blocul european, dupa Bulgaria", scrie reporterul de la The Observer.
Ed Vuliamy il citeaza si pe Matei Paulin, un bancher care a crescut in strainatate, dar s-a intors in Romania dupa 1989, potrivit caruia fenomenul coruptiei a fost consolidat nu numai de falsitatea "revolutiei", ci si de "complicitatea Occidentului in procesul de privatizare" care a urmat dupa caderea regimului comunist. "Înainte de 1989, erau mai multe factiuni in sistemul comunist. Acum, dupa ceea ce eu cred ca a fost mai degraba un «regicid» decat o lovitura de stat si cu atat mai putin o revolutie, aceleasi factiuni exista in ceea ce pare a fi un sistem de piata, dar care este in realitate un stat putred, care a vandut proprietati precum banca nationala, Petrom si activitati substantiale de foraj, la o fractiune din valoarea lor de piata, unor companii din Franta, Austria sau alte tari, pur si simplu pentru a-si apara pozitiile politice. Puterile occidentale si corporatiile s-au alaturat acestui proces cu buna stiinta", spune Paulin.
"În concluzie, Romania a fost cea mai vulnerabila dintre toate tarile comuniste fata de mitul Occidentului, considerat un paradis material, fata de cultura mall-ului si fata de masurarea succesului in functie de telefonul mobil. (Aceste mituri - n.r.) sunt deosebit de puternice aici, poate pentru ca toate s-au intamplat atat de brusc, chiar si pentru clasele educate. A fost facut mult rau, atat Romaniei, cat si Occidentului, asa cum putem vedea in criza cu care ne confruntam acum: pentru ca Occidentul a inceput sa creada in cateva dintre propriile noastre iluzii despre el, in falsele noastre asteptari despre ceea ce parea el sa promita in 1989. Un moment care pare sa fie din alta viata si, in acelasi timp, parca s-a intamplat ieri", conchide Ed Vuliamy, citand-o pe Codruta Cruceanu.