Ultimele doua tele-aparitii ale presedintelui au bagat Romania in sperieti. Toata populatia stia ca Traian Basescu este un personaj intr-o ureche. Scoate din palarie tot felul de iepuri nebuni, de idei trasnite si de mici jucarii politice de perplexat electoratul. Rolul sau a fost si ramane captivant, chiar daca se repeta. Stilistic vorbind, este extrem de unitar. Pe toate cele pe care le lanseaza Traian Basescu le rotunjeste, le potriveste si amplifica. Rezulta un produs discursiv care te scoate din papuci. Nu stii ce sa faci. Sa spargi un geam, sa opresti televizorul sau sa protestezi pe bulevard. In ultima vreme, Traian Basescu a izbutit sa starneasca mania tuturor. Nu mai poti merge pe strada fara sa te trezesti intrebat, ce facem? Cum scapam de el? Tu cat mai stai in Romania? Eu am hotarat sa plec! Starea generala este de exasperare. Si nu vine numai din criza economica. E un soi de neputinta in fata sistemului, in fata mafiei si in fata discursurilor monocord ale presedintelui. Pe omul acesta nimic nu pare sa-l atinga. E maximul tupeului pe care il pot suporta scena publica si sticla rece a televizoarelor. El a ramas in registrul catorva argumente pe care le invarte ametitor si le recombina. Reducerea numarului de parlamentari, Romania controlata de Voiculescu si Vintu, atacul la institutiile statului, restructurarea clasei politice etc. Toate nu-s decat pietricele strecurate in pantofii populatiei. Si le repeta ca un apucat. Ai zice ca toate s-au intamplat aseara si maine dimineata cad in capul tuturor, el fiind in acelasi timp cheia tuturor portilor inchise, nodul gordian al acestei crize nebune. Traian Basescu are marele tupeu de a acuza Romania si romanii de toate relele si esecurile pe care le-a patronat, condus sau provocat. Ii face mincinosi pe toti adversarii sai pentru ca el este campionul neincoronat al minciunilor. Si ii acuza pe toti pentru ca el distruge si sacrifica pe oricine cu un cinism greu de masurat, si se declara valoare politica intr-o vreme in care nimeni nu oboseste nici macar sa desarte cosul de gunoi peste numele sau.
Iesirile lui Traian Basescu par a semana cu trezirea din pumn a boxerului batut in toate reprizele. Inca o data se ridica din corzi si ataca orbeste. Dar o face cu atata agresivitate, cu un veritabil program de rupt adversarii, de parca ar tine mortis sa reduca toata campaniaelectorala a alegerilor parlamentare la un conflict Romania-Basescu. Ce consecinte ar putea avea aceasta isterie? Ingroapa orice forma de dezbatere. Nu se mai distinge nimeni! Nu se mai contureaza nici o solutie. Nu mai este timp pentru decontul tuturor abuzurilor si trasnailor PDL. Nu mai ajungem sa discutam nici de "contributia" lui Traian Basescu din perioada 2005-2012. Toata tara vorbeste cu el doar pe subiectele lansate in ultima sa aparitie. Ii raspunde cu voce tare sau in gand iar inghite toate reactiile de parca s-ar hrani cu injuraturi, huiduieli si porcarele.
Ce s-ar putea ascunde in spatele acestei isterii? Chiar delirul unui ins care vede in faptul ca a fost ales o alegere divina, nu una cu obligatii fata de tara. Tara este obligata fata de Traian Basescu, pare a-si spune el cu fiecare aparitie. In acelasi timp, aceste iesiri provocatoare ecraneaza oarecum situatia penibila a PDL-ului. De ARD nu are rost sa mai pomenim. A fost o idee falimentara care poate arunca partidul lui Traian Basescu in afara Parlamentului. O alta ipoteza ar trimite la daunele pe care Traian Basescu le mai poate provoca prin aceste atacuri USL-ului in putinele zile ramase pana in 9 decembrie.
Si totusi, aceste iesiri, un soi de delir de comunicare, trebuie sa mai ascunda ceva! Ce?