In acest decembrie viforos se inchide un dublu cerc.
Anul trecut se forma noul guvern, ca si acum. Atunci protagonisti erau PD-L si PSD. Acum protagonisti sunt acelasi PD-L si UDMR, ceea ce nu schimba radical datele problemei: si atunci Romania era in criza, si acum Romania este in criza, doar ca acum criza este si mai grava.
Intre cele doua evenimente identice ca fond, adica formarea unui guvern, exista si asemanari, si deosebiri. La capitolul asemanari avem motivatia "interesului national" si persoana premierului, domnul Traian Boc, precum si prezenta unor baroni ai PD-L in guvern, in punctele-cheie, unde se afla robinetele cu bani publici. Deosebirea este ca daca PSD si PD-L erau sensibil egale ca marime si putere de influentare, acum PD-L se poate considera singur la guvernare.
Sigur, nu pot fi decat trista vazand ca am avut dreptate cand am considerat ca nu este cazul sa intram la guvernare. In fond, formula de acum putea functiona si atunci, iar acum Mircea Geoana putea fi la Cotroceni si PSD la Palatul Victoria. Nu am castigat nimic din guvernare. Nici legile Educatiei, nici cele ale Salarizarii sau Pensiilor nu arata asa cum am fi vrut noi.
In cele din urma, presedintele Basescu si-a vazut visul cu ochii: PD-L - aproape - singur la guvernare. Probabil ca dezamagirea electoratului sau se apropie de proportiile celei din decembrie anul trecut, vazand diferenta ridicol de mare intre lozincile privind reformarea clasei politice si modernizarea statului, pe de o parte, si monopolizarea Executivului de catre un grup de abonati la demnitati publice, in ciuda controverselor ce le-au insotit prestatiile neconvingatoare de-a lungul anilor, in functiile detinute. Ar fi multe de spus despre componenta Guvernului cu care isi incepe cel de-al doilea mandat presedintele Basescu. Ma rezum acum la a observa absenta femeilor din Guvern, cu exceptia Elenei Udrea.
Dar despre toate acestea, vom discuta in anul ce vine, anul in care se va concentra intreaga forta negativa a crizei economice, cu ecourile ei sociale si politice.
Cel de-al doilea cerc care se inchide in aceste zile este strans legat de pornirea la drum a noii (vechi) puteri, pentru ca aceasta este oglinda stadiului in care ne aflam la 20 de ani de la Revolutie. Lasand la o parte orice fel de partizanat, cred ca mortii Revolutiei si milioanele de romani carora le-au trezit speranta, in decembrie 1989, meritau o alta Romanie, acum.