Anul politic 2009 a fost unul dintre cei mai agitati ani din ultimele doua decenii. El lasa in urma un sistem politic puternic destructurat, dezechilibrat si dominat acum de un partid, PD-L, organizat mai degraba ca o organizatie paramilitara. Este anul in care s-au consumat toate combinatiile posibile de aliante politice pentru asigurarea unei majoritati guvernamentale. Ceea ce avem in acest moment drept alianta guvernamentala este o fictiune, cata vreme "grupul independentilor" din parlament nu exista, legal si constitutional. Nici unul dintre membrii sai nu a fost ales ca independent; toti au candidat sub sigla unui partid.
Alegerile parlamentare din 2008 nu au dat castig de cauza nici PSD, nici PD-L, de aceea rolul presedintelui Basescu in construirea unei majoritati guvernamentale a fost disproportionat si nefast. Da, alianta PSD-PD-L a fost un esec, si eu cred ca esecul a fost programat inca din momentul desemnarii lui Teodor Stolojan pentru functia de premier. Da, a fost o greseala din partea PSD sa intre la guvernare. Motivele invocate au fost corecte si morale. O majoritate puternica ar fi permis o guvernare puternica, necesara in vremuri de criza. Numai ca guvernul nu a fost condus de Emil Boc, ci de Traian Basescu. Presedintele a facut agenda guvernului, presedintele a fortat asumarea raspunderii pe legi cu care PSD nu a fost de acord, si pe care acum Curtea Constitutionala le considera ne-constitutionale.
Esecul guvernului Boc I, cel din care a facut parte si PSD, s-a produs in plan economic. Si de partea economica a guvernarii s-a ocupat PD-L. Partid care a refuzat sistematic sa aplice solutiile propuse nu doar de PSD, ci si de societatea civila, de reprezentantii mediului de afaceri.
Iesirea de la guvernare a PSD a fost premeditata de presedinte si de PD-L, care a dorit control absolut asupra institutiilor statului, din motive evidente: interventia in procesul electoral in favoarea PD-L si a lui Traian Basescu.
Consecinta fundamentala a anului politic 2009 este faptul ca democratia romaneasca este intr-un mare impas. Asupra alegerilor din Romania vor plana tot mai multe dubii, atat in plan intern, cat si in plan extern. Ideea ca voturile se por cumpara, ca orice marfa, ca exista o piata pentru asta, un pret, este cosmarul oricarei democratii.
O alta consecinta a acestui an politic o constituie polarizarea extrema a opiniilor politice si radicalizarea dreptei romanesti, care se confunda, in anumite aspecte doctrinare si ale practicii politice, cu noua extrema dreapta ce se naste in Europa.
Am spus ca miza acestui an o reprezinta democratia. Cred ca viitorul ne va rezerva mari si neplacute surprize in acest sens, in primul rand prin destructurarea partidelor aflate acum in opozitie. In mai putin de un an, daca PSD si PNL nu vor reusi sa reziste presiunilor partidului stat, ne vom intoarce practic la regimul partidului unic. Inceputul a fost facut prin intermediul Referendumului care reduce parlamentul la o singura camera, prin desfiintarea Senatului.
Anul economic 2009 a fost dominat de criza, o criza pe care decidentii politici au intarziat s-o recunoasca si s-o gestioneze. Masurile anti-criza s-au rezumat la perfectarea unui acord de imprumut de o valoare exceptionala, circa 20 de miliarde de euro, de la FMI, BM si CE, la acre se adauga imprumuturile facute de MF pe piata locala, fara ca acesti bani sa determine o schimbare structurala in economie. De fapt, acesti bani n-au facut decat sa transforme o criza economica si financiara intr-o criza a datoriilor.
Se vorbeste despre povara pe care o reprezinta statul, costurile lui de functionare. Aici se amesteca lucrurile, pentru ca nu toti cei platiti de la buget sunt functionari in administratia centrala si in administratiile locale. Cei mai multi bugetari lucreaza in serviciile publice: educatie, sanatate, transport, ordine publica, asistenta sociala, armata, servicii de securitate, ISU, etc. Aceste servicii publice sunt sub-dimensionate pentru nevoile reale ale unei tari europene, si evident, si sub-finantate. Nemultumirea populatiei nu este legata atat de birocratie, cat de calitatea acestor servicii.
"Reforma statului" nu urmareste rationalizarea functionarii lui si nici cresterea calitatii serviciilor publice, ci doar disponibilizarea unor resurse bugetare, pentru a plati datoriile facute in cursul anului 2009, care sunt datorii pe termen foarte scurt.
In anul 2009 s-au desfiintat peste 100.000 de entitati economice, dintre care nu toate erau fara continut sau fara activitate. Sectorul productiv al IMM este cel mai atins de criza, si el nu se va redresa fara un sprijin substantial din partea statului.
Lipsa de resurse se vede si in capacitatea redusa a Romaniei de a atrage fonduri europene, pentru ca cei interesati au mai dificultati in a-si asigura co-finantarea de pe piata bancara locala.
Ce va fi in 2010?
Anul politic 2010 va fi, cred, dominat de doua procese. Primul priveste consolidarea controlului PD-L asupra statului si asupra institutiilor sale, dar si asupra celorlalte partide. Primul lucru pe care acesta il va face va fi a-si "securiza" guvernarea, prin atragerea de noi parlamentari in grupul "independentilor". Urmatorul pas este cucerirea unor parti din organizatiile locale ale PSD si ale PNL, prin diverse acte administrative, in acest scop fiind folositi prefectii. Din acest punct de vedere judetul Constanta este un poligon de incercare. Acolo prefectul a atacat cinci primari ai PSD, sub diverse motive, si a initiat, ca la Cernavoda, referendumuri locale pentru destituirea lor.
Un al doilea instrument al PD-L in impunerea controlului total asupra scenei politice il reprezinta incurajarea fenomenelor centrifuge din PSD si PNL, la limita ruperea lor.
Un al treilea instrument de control politic este bugetul de stat. Am vazut ce s-a intamplat recent cu fondurile la dispozitia guvernului, care au fost date doar primarilor PD-L si catorva din UDMR. Tot mai multe administratii locale conduse de PSD si de PNL, dar si de altii decat PD-L, vor suferi din pricina lipsei fondurilor pentru plata salariilor si a ajutoarelor sociale, sau a banilor pentru co-finantarea proiectelor din bani europeni.
PD-L nu se va separa de presedintele Traian Basescu, cel putin nu pana la alegerile parlamentare din 2012. Mai mult, cred ca dependenta partidului de Traian Basescu se va accentua, mai ales intr-un context social extrem de agitat, care este inevitabil. Este greu de spus care va mai fi influenta in partid a aripii "liberale". Mai degraba se va naste un grup extrem de radical, format din noua generatie de politicieni, veniti in partid dinspre "societatea civila", de genul Catalin Avramescu, Traian Ungureanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei si altii. Care isi va disputa suprematia cu grupul "baronilor": Radu Berceanu, Adriean Videanu, Vasile Blaga.
Partidul se va duce si mai mult la dreapta spectrului politic, cel putin la nivelul retoricii, desi in practica va adopta masuri si de stanga, si de dreapta, in ideea de a obtine voturi in cat mai multe medii. Oportunismul va fi caracteristica principala a actiunii PD-L in 2010 si in anii urmatori.
Partidul isi va mari clientela si va fi si mai dependent de finantatorii sai, care, in schimb, doresc acces privilegiat la banii publici. Episodul Honorius Prigoana, felul in care a fost desemnat candidat in colegiul ramas liber prin plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR spune multe despre cum functioneaza partidul si care sunt valorile lui.
Al doilea proces priveste recompunerea scenei politice, in functie de un singur criteriu, pozitia fata de Traian Basescu si continutul celui de-al doilea mandat al sau.
PD-L va trai in continuare in umbra presedintelui, si va incerca sa minimizeze erodarea datorata participarii la guvernare.
UDMR este o organizatie care lupta pentru supravietuire, dupa ce a pierdut monopolul reprezentarii minoritatii maghiare. Prin intrarea la guvernare spera sa submineze autoritatea Partidului civic Maghiar, care domina in secuime. Asta presupune si o radicalizare a discursului autonomist, printre altele.
PSD are si el de gestionat o serie de crize interne. Primul hop il reprezinta pregatirea Congresului din februarie-martie. Mi-e greu sa fac previziuni. Voi reveni cu un articol separat referitor la felul in care vad eu la ora actuala situatia din partid.
Ceea ce este evident este faptul ca PSD trebuie sa-si faca, mai mult ca oricand, o analiza extrem de serioasa a activitatii din acesti cinci ani, sa socoteasca nu sub imperiul emotiei, ci calm si rece, ce a castigat si ce a pierdut prin deciziile luate, si sa decida ce va face in viitor.
Desi unora dintre colegii mei nu le va place aceasta perspectiva, PSD trebuie sa ramana in opozitie si sa pregateasca impecabil alegerile locale si generale din 2012, fiind extrem de activ in plan parlamentar. Trebuie sa-si prezinte, in anul care vine, candidatii pentru toate marile orase din Romania, precum si candidatii in colegiile pe care nu le detine acum. Este cazul afirmarii noii generatii de lideri din PSD. Ei trebuie sa capete vizibilitate si notorietate publica.
Nu cred ca scenariul scindarii PSD va functiona. Nu exclud insa, spre exemplu, formarea unui nou partid, sub tutela presedintelui Basescu, care sa concureze PSD la stanga, cum nu exclud ca unii lideri si parlamentari ai PSD sa se afilieze noului partid. Sigur, nu va fi comod pentru PSD, dar partidul a mai trait un episod asemanator, in 1997, cand s-a format APR.
PNL are si el probleme asemanatoare, fiind sub presiunea PD-L. Si el a ales opozitia, si aceasta alegere are niste costuri: parlamentari si alesi locali dezertori, contestarea actualei conduceri, etc.
Am fost sustinatoarea ideii unei aliante de guvernare social-liberala. Sper ca PSD si PNL sa coopereze, nu sa se concureze, acum, in opozitie fiind.
In plan economic, 2010 va fi anul varfului de criza in Romania. Eu nu vad care va fi motorul relansarii economiei. Consumul iese din discutie, cata vreme va continua scaderea puterii de cumparare, acum mai abrupta in sistemul bugetar. Deja s-a anuntat ca bugetarii nu vor mai primi bonuri de masa, tichete cadou si nici tichete de vacanta. De asemenea este posibil ca practica reducerii salariilor prin concedii fara plata fortate. Pensiile nu vor mai fi nici macar indexate cu inflatia.
Nici exportul nu va fi un motor, pentru ca Romania nu are o economie orientata spre export. Nu discutam acum de ce am ajuns in aceasta situatie. Dar sa ne amintim ca exportul de autoturisme a fost posibil doar pentru ca state precum Germania au aplicat masuri de relansare a economiei. La intern vanzarea de autoturisme autohtone a scazut.
Desi ar fi o solutie, nici 2010 nu va fi un an decisiv in materie de absorbtie a fondurilor europene. Pentru ca nu exista suficiente fonduri pentru co-finantare.
De fapt, in 2010 criza economica se transforma in criza a datoriilor statului. Si politica economica a Guvernului Boc se va rezuma la gasirea fondurilor necesare platii datoriilor, prin reducerea consumului statului, asta insemnand si reducerea veniturilor bugetarilor, si reducerea numarului lor(undeva intre 80 si 100 de mii de persoane), si reducerea investitiilor publice.
Cred ca aceasta criza a datoriilor va dura cel putin trei ani, lucru confirmat de afirmatiile noului ministru al finantelor, care prevede inghetarea salariilor bugetarilor trei ani, precum si cfra de 400.000 de licentieri in sectorul bugetar pana in 2012.
In plan social, anul 2010 se anunta a fi un an extrem de agitat, cu miscari sindicale si sociale de amploare. Nu se stie cum va evolua climatul social, dar nu sunt excluse violentele sociale. E drept ca in sectorul privat nu mai exista o miscare sindicala coerenta. Dar aici sunt cele mai multe pericole, pentru ca nu exista parteneri sociali care sa intre in dialog.
Va creste munca la negru, si legata de ea, evaziunea fiscala. Poate ca relansarea economiilor occidentale va reduce presiunea pe bugetul destinat protectiei sociale, pentru ca, altminteri somajul va fi o mare problema. Daca relansarea e viguroasa, se va relua migratia fortei de munca.
Din pacate, eu nu vad semne mai bune pentru acest inceput de an. Important este, asa cum spuneam in ultimele zile, sa gandim pozitiv si sa nu ne pierdem speranta, in ciuda realitatilor care ne contrazic atat de brutal.