Supravietuirea USL

Invariabil, in discutiile despre cele politicesti din ultima vreme, sunt somat sa livrez opinii despre sansele de supravietuire ale USL. Cei care se intereseaza de parerea mea, de regula, sunt deja posesorii propriilor idei, arendasi ai propriilor argumente, solicitandu-ma doar pentru a le confirma lucrurile pe care ei le cred deja. Atunci cand esti solicitat sa vorbesti despre "sansele de supravietuire" ale cuiva, fie si o alianta numita USL, e deja limpede ca acolo sunt probleme serioase de sanatate, chestiunea aflata in discutie fiind "supravietuirea". Raspunsul care se asteapta trebuie sa fie prudent ("sa nu punem paie pe foc"), rezervat ("situatia e si asa exploziva"), ba chiar optimist daca se poate ( "sa dam un mesaj optimist"). Ca si cum soarta aliantei ar depinde de trancaneala furnizorilor de pareri si nicidecum de hachitele, ambaturile si naduful celor care o conduc.
USL a devenit un fel de exponat fragil, care trebuie pastrat in conditii speciale de umiditate, presiune, temperatura s.a.m.d., pentru ca orice adiere de predicat l-ar putea dezintegra. Iar pentru acest eventual tragic eveniment de vina ar putea fi, desigur, cei care-si dau cu parerea, nicidecum cei care alcatuiesc alianta.
Problema disparitiei USL, chiar in lipsa tensiunilor de azi, e oricum o chestiune de timp, doar nu vorbim despre o constructie eterna, subiectul e o jucarie a politicii, nu despre geologie. Alianta e una vremelnica, inventata cu un scop, cu un termen. Si va inceta atunci cand scopul a fost atins sau nu mai poate fi atins. Asta e tot. Doar nu e o noutate ca in politica nu exista nici prietesuguri, nici loialitati care sa treaca de bataia pendulei!
Cauzele care ar putea, totusi, grabi dezintegrarea USL nu locuiesc nici in gura comentatorilor, nici in coloanele editorialelor, ci in insasi hoitul aliantei. Cele 3 cauze majore ale zavistiei pe care am reusit sa le identific, ar fi urmatoarele:
1) Proximitatea cu Basescu
Orice asezare in proximitatea lui Traian Basescu s-a dovedit extrem de toxica pentru USL. Fie ca a fost vorba de pactul de coabitare, de compromisurile pe Legea bugetului sau de asa zisele intelegeri secrete (fictive ori reale) pe care Crin Antonescu le-ar avea cu acesta. Traian Basescu a inteles bine asta si pare ca stie cum sa joace meciul asta, inserandu-se in text atunci cand si cat e cazul, ba aratandu-se binevoitor fata de Antonescu - spre enervarea pesedistilor- , ba coabitand cu Ponta - iritandu-i pe liberali.
Basescu pare sa fi gasit surubelnita exasperarilor si in acest fel, jucand cand pe o parte, cand pe cealalta, reuseste sa slabeasca suruburile care tin laolalta masinaria USL, sperand ca la primul hartop... Din pacate, liderii USL par dispusi sa-i fie de folos in aceasta privinta.
2) Candidatul la presedintie
Teoretic, USL are un candidat la presedintie, acesta fiind presedintele PNL, Crin Antonescu. Nu a existat pana acum pozitie oficiala care sa schimbe asta. Totusi, de la castigarea alegerilor, Antonescu se poarta ca si cum s-ar indoi el insusi de acest fapt. Au existat confirmari, reconfirmari, ras-confirmari ale sustinerii sale de catre USL, dar fara folos. Crin Antonescu e in continuare neincrezator, nesigur, ezitant, suspicios si mereu bosumflat.
Campania de imagine a premierului Ponta, neincetata, exagerata, obositoare, de-a dreptul enervanta, insistenta acestuia de a taia panglici, de a se "trage la poza" cu oricine ii prinde imagine, de la Obama, langa sicriul lui Mandela, pana la Ghita ciobanul, poate alimenta suspiciunile liderului PNL. Pentru ce are nevoie Ponta de orgia asta de PR, daca nu are gandul ascuns de a candida la presedintie? - se intreaba, desigur, Antonescu si cei din jurul sau. Ponta e premier si va ramane premier daca Antonescu ar deveni presedinte, ori atunci de ce nevoia asta aproape bolnavicioasa de expunere, de ce nevoia asta nesatioasa de imagine, cand acum obiectivul il reprezinta alegerile prezidentiale? Nu ar fi trebuit ca toate eforturile USL sa mearga spre constructia de imagine a lui Antonescu, cel care, teoretic, este candidatul la presedintie al aliantei? Intrebarile astea nu sunt deloc lipsite de temei.
Cred, totusi, ca Antonescu este teribil e prost sfatuit. Ezitarile, suspiciunea si bosumflarile sunt in regula in stricta intimitate, dar nu dau imaginea publica a unui prezidentiabil. Asa ca o linie mai buna ar fi fost daca ar fi ales sa se comporte ca un autentic candidat al USL, sigur pe sine, factor de stabilitate, insensibil la sugestii, aluzii, insinuari si provocari. In cel mai rau caz, in situatia in care PSD ar renunta, pe ultima suta de metri, la sustinerea sa, ar avea statura omului calm, echilibrat si onest, tradat de unii care nu merita incredere, iar nu pe cea a vesnicului bosumflat care a scos pe toata lumea din sarite, pana i-a gonit de langa el pana si pe cei care voiau sa-l sustina.
3) Conflictele dintre baroni
Mai recent a devenit mai evident ca baza dintre baronasii locali, de mai mica ori mai mare anvergura, ai PSD si PNL, poate deveni un factor de tensiune. Cel mai recent exemplu e meciul dintre Petrache -PNL- si Firea -PSD. Se scrie Firea si se citeste Pandele, iar atunci intelegem despre ce e vorba. Meciul asta, ca atatea altele, pare politic, dar e de fapt incaierare pe bani, pentru ca e vorba de multi bani si multe afaceri ciudate (ciudat fiind un eufemism). Iar asta e doar un exemplu, repetat, cu variatiuni, in multe locuri. Conflictele de tipul asta nu slabesc doar USL, ci chiar partidele pe care le reprezinta cei implicati, dand apa la moara basistilor care vorbesc despre "hameseala mafiei pesediste/liberale".
Astea sunt motivele pentru care dinspre baraca USL e mereu zarva de scandal. Nu comentariile celor care trec prin fata baracii, nici reclamatiile vecinilor din mahala.

Sursa: Moshemordechai.ro