In zilele de 13-15 aprilie a.c., Ion Iliescu, fost presedinte al Romaniei, a participat la Istanbul, la cel de-al 14-le Summit Economic - Euroasiatic organizat de Fundatia Marmara. Puteti citi in continuare alocutiunea rostita de Ion Iliescu, joi 14 aprilie 2011, in cadrul sectiunii "Eurasia, dupa 20 de ani : 1991-2011".
'Lumea in care traim s-a schimbat mult in ultimii 20 de ani. Ca orice schimbare , si aceasta are partile ei bune si altele mai putin bune.
Lumea a fost si este dominata de procesul de globalizare - proces obiectiv si in general benefic, stimulat de progresele tehnologice fara precedent, promovate pe parcursul secolului XX si indeosebi de tehnologia informationala.
Pana in 1989, acest proces a fost franat de efectele "razboiului rece" care constituia un cadru relative stabil al relatiilor internationale, bazat pe dominatia bipolara a celor doua super-puteri mondiale.
Prabusirea URSS si a celorlalte state comuniste din Europa a dus la incetarea razboiului rece si evolutia rapida a relatiilor internationale pe o baza noua, indeosebi in plan European.
Din punct de vede politic, acesti 20 de ani au stat sub semnul unipolaritatii - al dominatiei unicei puteri mondiale - SUA.
Criza financiara si economica, declansata in SUA in 2007 si multiplicarea starilor conflictuale din lume , au pus la ordinea zilei nevoia unui nou cadru - multipolar - de asigurare a stabilitatii mondiale. Din pacate, ONU si sistemul institutiilor internationale create dupa al doilea razboi mondial nu reusesc sa raspunda problemelor actuale, complexe, cu care se confrunta lumea.
Au aparut G7, devenit G8 prin includerea Rusiei iar, in ultima vreme, grupul celor 20 de state cele mai puternic industrializate. Semnificativa este afirmarea tot mai pregnanta in viata internationala si in economia mondiala a celor doua state mari, cu cea mai numeroasa populatie - China si India - ca si state care dispun de resurse naturale, in special de resurse energetice, precum Brazilia ca si acelea care asigura tranzitarea retelelor de transport al energiei.
Globalizarea , precum si schimbarile care au loc in lume au cunoscut si cunosc atat castigatori cat si perdanti . Adancirea decalajelor de dezvoltare si a polarizarii sociale amplifica numarul perdantilor, chiar si in lumea dezvoltata, iar in economiile emergente aceste inegalitati si inechitati capata accente dramatice - surse explozive de nemultumiri si conflicte sociale.
Societatea umana nu a invatat, inca, sa imparta in mod echitabil fructele dezvoltarii si ale cresterii economice, nici la nivel national si cu atat mai putin la nivel global .Unii au pus semnul egal intre "democratie" si "capitalism", ignorand faptul ca , adesea regimuri autoritare, totalitare sunt adeptele cele mai fanatice ale capitalismului pur si dur, ca la inceputurile sale salbatice .
Lectia de baza a acestor 20 de ani este ca democratia, cu toate imperfectiunile sale, este cel mai puternic instrument al schimbarii, ca fara a da popoarelor dreptul sa se exprime, sa-si aleaga liber conducatorii si drumul pe care vor sa mearga, orice schimbare esueaza.
O lectie importanta ne-au oferit acesti 20 de ani si in ceea ce priveste raportul dintre piata si stat - respectiv factorii de reglementare si corectare a efectelor negative ale pietei.
In 1989, a esuat un sistem politic care a ignorat piata, ca factor obiectiv, instrument eficient de redistribuire a valorilor nou create in economie, incercand sa-l substituie cu un factor subiectiv - birocratia de stat.
Pe de alta parte, la circa 20 de ani distanta - criza financiara declansata in SUA , a marcat falimentul unei alte abordari extreme - fetisul pietii si respingerea oricaror factori de reglementare si corectare a efectelor pietii, inclusiv a statului. Adeptii asa-zisului "stat-minimal" au fost obligati pana la urma, sa apeleze la stat pentru a salva sistemul bancar, care a provocat criza. Apeland la bani publici pentru a salva sistemul financiar, acestea sunt acum prizonierele lui, intrand astfel intr-o grava criza a datoriilor publice . Principalele victime ale acestor situatii sunt sistemele publice de securitate sociala, Inclusiv modelul social European care este pus sub semnul intrebarii.
Forta Europei unite a constat si consta in conceptul de economie sociala de piata, pe care l-a promovat si in modelul sau social, asociat acestui concept. Unii se gandesc sa il distruga, gandind ca astfel va creste competitivitatea economiei europene, ceeace este o idee falsa, practica demonstrand ca o economie eficienta nu poate fi conceputa independent de eficienta sa sociala.
Economia nu poate fi gandita ca scop in sine, rolul ei este acela de a sluji oamenilor. Europa trebuie sa-si apere modelul sau social si sa-si propuna ca obiectiv major, reducerea decalajelor de dezvoltare existente, ca rezultat al evolutiei istorice diferite, mai ales a statelor din vestul si estul continentului.
Totodata , Europa trebuie sa ramana un spatiu al democratiei si libertatii - in ciuda provocarilor la care este supusa. Imigratia ilegala, care determina reactii rasiste si xenofobe este una din provocari. Dificultatile economice - alta. Deasemeni - polarizarea economica si sociala, si poate cel mai important pericol - limitarea proiectului European la dimensiunea sa economica, marginalizandu-i pe noii sositi .
Intr-o lume multipolara, anumite spatii geo-politice vor capata alta relevanta si mportanta. Eurasia este un astfel de spatiu, important nu doar pentru ca grupeaza zone cu mari resurse energetice si cu o retea importanta pentru transportul lor . In aceasta zona sunt prezente multe puteri regionale, cu un rol important si in plan global. Turcia este una dintre ele.
Permiteti-mi cateva cuvinte despre schimbarile care au loc in ultima vreme in unele tari din lumea araba. Ele sunt benefice doar in masura in care vor aduce cetatenilor acestor tari mai multa libertate si prosperitate si vor contribui la stabilizarea zonei . Vremea regimurilor de mana forte a trecut . Dar, nici a le inlocui cu democratii de fatada nu este tocmai un ideal !. Turcia ar putea fi un model politic pentru unele din aceste tari. Turcia face progrese remarcabile nu doar in dezvoltarea sa, ci si in negocierile de aderarea la UE, ceeace spune multe nu doar despre vointa politica a Ankarei, ci si despre sustinerea populatiei pentru reformele necesare acestei aderari. Inseamna ca legatura dintre cetateni si politicieni functioneaza. Acest exemplu poate fi util pentru natiunile aflate acum in tumultul democratizarii.
Doamnelor si domnilor ,
Permiteti-mi in incheiere , cateva cuvinte despre o alta tema majora.
Vorbind despre securitatea internationala, nu putem ignora marile probleme generate de conflictul dintre activitatile umane si efectele lor asupra mediului, inclusiv asupra schimbarilor climatice.
Problemele ridicate acum 40 de ani de Clubul de la Roma au devenit foarte actuale prin gravitatea lor. Consumul de resurse naturale - de energie , materii prime si hrana - ca si deteriorarea calitati factorilor de mediu (apa, aer, sol) ca efect al activitatii umane, depasesc limitele sustenabile si capacitatea de regenerare a naturii. Dupa aprecierile unor experti , aceasta suprapresiune a activitatilor umane asupra mediului depasesc cu 50% limitele sustenabile . Cu alte cuvinte, am avea nevoie, astazi, de o planeta si jumatate. Iar lucrurile se agraveaza in anii ce vin si ele devin o noua mare provocare pentru stabilitatea mondiala.
Exista propuneri pentru un Plan B- pentru salvarea civilizatiei si a mediului ambiant. Exista unele proiecte pentru alocarea unor bugete anuale in vederea declansarii unor mari campanii mondiale - pe de o parte, pentru a lupta impotriva saraciei si a foametei , impotriva analfabetismului, pentru asistenta medicala si planning familial (in vederea stoparii cresterii demografice), ca si sprijin direct pentru cele mai sarace tari ale lumii, iar pe de alta parte - pentru protectia mediului, stoparea defrisarilor de paduri si plantare de copaci, protectia resurselor de apa, a solului, a resurselor de peste , etc. Un astfel de buget ar reprezenta doar 12% din bugetele militare ale statelor.
Cu toate acestea, astfel de propuneri raman fara ecou la structurile decizionale, atat la nivel national, cat si international .
Aceasta este o provocare reala care poate deveni o platforma concreta de actiune pentru o necesara campanie mondiala in sprijinul securitatii internationale si a viitorului civilizatiei.'