HotNews publica un comentariu realizat de Dragos Paul Aligica, si intitulat "Arestari, deportari, alegeri, Basescu, PDL, USL: De toate pentru toti", din care puteti citi in continuare prima parte.
Alina Mungiu-Pippidi, politolog care in ciuda idiosincraziilor, ramane una dintre cele mai lucide si cultivate minti din publicistica romaneasca, radiografiaza cu exactitate punctul terminus al acestui an electoral si jumatate ce ne sta in fata. Intr-un editorial care in aparenta vorbeste despre Vasile Blaga dar care de fapt are o cheie mult mai profunda, domnia sa scrie:
"Dupa alegerile din 2011, presedintele Basescu va avea doua optiuni. Una, sa-l desemneze drept premier pe seful coalitiei castigatoare in alegeri - dar stim deja ca nu e amator de aceasta alegere avand in vedere oferta de pe piata. A doua este sa incerce o alta combinatie castigatoare, una care sa obtina majoritatea in Parlament (...) . Litera Constitutiei ii da aceasta latitudine, si stim ca si-o ia, fara probleme."
Altfel spus: Dragii mei, daca vreti sa intelegeti ceva din harta strategica a restului acestui ciclu electoral, incepeti prin a gandi momentul cheie - ziua de dupa alegeri. Si dragii mei, place sau nu, daca va ganditi la acel moment, vedeti ca indiferent de ce credeti despre unul sau altul si scorurile sale in sondaje, Traian Basescu ramane jucatorul cheie.
De aici doua implicatii:
(1) Toata senzatia de inevitabilitate a victoriei USL, senzatie pentru inducerea careia Opozitia face eforturi masive, este in larga masura o incercare disperata de a camufla realitatea distributiei concrete a centrilor de greutate in decizia politica postelectorala in 2012.
(2) Unirea partidelor Opozitei intr-o alianta la tribunal, vazuta ca modalitate de a forta Presedintele sa "desemneze drept premier pe seful coalitiei castigatoare in alegeri" este o conditie necesara dar nici pe departe suficienta pentru a asigura accesul la putere.
(Mai e o implicatie construibila pornind de la analiza d-nei Pippidi - ca Traian Basescu se simte suficient de stapan pe situatie ca sa fie convins ca nu are neaparata nevoie de d-nul Blaga pentru a realiza "o combinatie castigatoare" sau alta. Si ca d-nul Blaga intelege asta foarte bine. Fapt ce va conduce probabil la o impacare generala dupa alegerile interne din mai. Dar asta e o discutie separata).
Alina Mungiu-Pippidi are, desigur, dreptate: E naiv sa credem ca in 2012 Traian Basescu pur si simplu va preda cheile guvernului in mana unui premier USL. Nu o va face. Va incerca sa pregateasca bazele unei "combinatii castigatoare". Sau poate chiar unor mai multe. Va lucra la asta si inainte si dupa alegeri. In moduri mai mult sau mai putin ortodoxe. Va preda totusi in final cheile guvernului uniunii de staga? Daca o va face, probabil ca nu va fi unui USL care arata ca acum.
Intrebare: Este sau nu este imaginabil un scenariu in care in urmatoarele 18 luni se intampla ceva ce amputeaza sau schimba simtitor structura si baza de putere a USL? E posibil ca peisajul politic sa sufere schimbari care fac calculele de acum, pornind de la fortele si datele existente, irelevante? E posibil ca in 2012, USL-ul insusi, asa cum va fi el atunci, sa fie mai mult decat fericit sa intre intr-un guvernare de coalitie in care sa fie vioara a doua, chiar daca va avea un scor electoral foarte bun? Pe scurt: E posibil ca ecuatia "combinatiilor castigatoare" sa fie afectata profund de evolutii mai mult sau mai putin ortodoxe ce vor avea loc de acum pana la alegeri?
Un lucru stim sigur: Tot ceea ce am invatat despre Traian Basescu pana azi, ne spune ca va face tot ce poate ca raspunsul la intrebarile de mai sus sa fie: Da. Da. Da. Si da.