Octavian Andronic publica pe AmosNews articolul 'Brandul "Iliescu"', pe care il puteti citi in continuare.
'Congresul PSD s-a sfarsit intr-un mod neasteptat. Cu toate stradaniile lui Geoana et comp. de a impune un mod de desfasurare care sa le fie favorabil, evenimentele si-au urmat cursul intr-o direcţie ce devenea, cu fiecare ora scursa, tot mai previzibila. Dupa 5 ani caracterizati printr-o continua scadere a ponderii politice a partidului, cuantificata prin pierderea tuturor rundelor electorale, "epoca Geoana" se incheie fara glorie, facand loc unei echipe joi.
Practic, ceea ce s-a intamplat sambata la Romexpo pare tras la indigo dupa evenimentele de la Congresul din 2005: castigatorul este un outsider, caruia i-au facut partie spre titlu aranjamente de culise. Ca si Geoana in 2005, Ponta in 2009 a aparut ca o optiune de ultim moment si isi datoreaza parcursul lui Adrian Nastase, a carui retragere din competitie a adus pe aceasta varianta nu numai sporul de voturi, cele care pana la urma au facut diferenta.
Dar daca este sa vorbim despre adevaratul castigator al acestor alegeri, el este Ion Iliescu. Anuntul retragerii sale in cazul in care s-ar fi adoptat votul pe liste i-a facut pe omenii lui Geoana sa dea inapoi si sa revina la prevederile statutare. Tot Iliescu a fost liantul intelegerii prin care Mitrea si Mazare au renuntat in favoarea lui Ponta.
Iliescu este si cel cel care a dezamorsat scandalul Vanghelie - Pandele, intr-un moment in care Geoana a fost depasit si congresul ameninta sa alunece pe panta grobianismului. Dar, mai ales, Iliescu a fost cel care a stabilit definitiv relatia sa cu partidul, fara sa mai astepte, vreo oferta otravita din partea acestuia.
I-au trebuit 5 ani si multe umilinte ca sa construiasca cu rabdare si in conditii de adversitate "brandul" care acum il aseaza deasupra organigramei. In preajma celei de-a 80-a aniversari, Iliescu si-a regasit tonusul si vigoarea de altadata electrizand o sala in care se aflau nu putini din cei care il considerasera o frana in calea reformarii partidului, dar care acum intind mana spre el ca spre colacul salvator de la inec.
A fost, sambata, suprema revansa pentru presedintele fondator si momentul, amanat cu 5 ani, al clarificarii definitive a relatiei sale personale cu istoria partidului. Ceea ce trebuia sa se intample in 2005, dupa un ultim mandat prezindential de succes, dinamitat de nefericita gratiere a lui Cozma si de reactia de respingere a coalitiei baronilor amenintati de curatenia pe care urma sa o faca intorcandu-se la partid, s-a intamplat acum: brandul "Iliescu" triumfa in fata functiilor si coteriilor de partid, iar fondatorul nu va mai avea nevoie vreodata de deferenta prostanacilor aflati vremelnic in capul mesei'.