Blogul lui Dan Mihalache : Bilantul anului 2011 - perspectiva asupra puterii

2011 nu a fost un an deloc linistit. Pentru nimeni. Nici pentru actuala putere, nici pentru opozitie si cu atat mai putin pentru societatea romaneasca in ansamblu. O privire retrospectiva asupra celor mai importante evenimente si evolutii din anul 2011 ne dezvaluie un tablou extrem de complex, care poate fi analizat din unghiuri diferite. Asa ca o sa incepem cu bilantul puterii, urmarind care a fost strategia si focusul acesteia si cu ce rezultate.
In primul rand, chiar daca a reusit pastrarea status-quo-ului, respectiv mentinerea coalitiei de guvernare si a majoritatii parlamentare, puterea actuala si-a continuat declinul si se afla la cea mai scazuta cota de incredere din ultimii 20 de ani, in timp ce PD se zbate in jurul pragului de 20%. Daca la finele anului 2010, acest procent nu insemna un esec electoral previzibil, ci lasa deschisa competitia, odata cu formarea USL, ca alianta a opozitiei unite, PD-ul s-a vazut condamnat la pierderea alegerilor si obligat, totodata, la o regandire a strategiei. Prin urmare, 2011 s-a transformat intr-o cautare asidua de solutii si artificii dintre cele mai neobisnuite - de natura politica, administrativa si legislativa - capabile sa diminueze pierderile electorale ale PD.
In al doilea rand, unul dintre paradoxurile anului 2011, legat de primul aspect, este acela ca agenda puterii, impusa si in plan mediatic, a avut prea putin de-a face cu cel mai important si sensibil subiect: criza economica. Sub presiunea competitiei interne, partidul lui Emil Boc si-a focusat aproape toata actiunea politica si strategia mediatica pe proiecte cu tinta electorala. Asa se face ca in anul de gratie 2011, cand intreaga Europa (si Romania mai ales) a traversat o criza economica fara precedent, guvernul de la Bucuresti a fost preocupat de orice altceva decat de masuri care sa aduca relansarea economiei. In timp ce guvernele din Italia si Grecia demisionau, iar cele din Franta si Germania cautau solutii de iesire din criza, Traian Basescu si Emil Boc vorbeau despre reorganizarea administrativ-teritoriala, despre comasarea alegerilor sau modificarea Constitutiei. Chiar si atunci cand au avut loc, discutiile pe teme economice au fost cumva colaterale. Strategia de a directiona dezbaterea spre subiecte convenabile si de a distrage atentia de la marile probleme ale societatii a functionat pentru putere in mare parte. Dintre proiectele mult discutate, testul negocierii din interiorul coalitiei l-a trecut doar comasarea alegerilor, adoptata pe ultima suta de metri prin angajarea raspunderii.
In al treilea rand, puterea a dovedit o uluitoare rezistenta la schimbare, preferand sa plateasca toate costurile continuarii cu niste personaje erodate si dezagreate decat sa faca ajustari interne, care implicau un grad mai mare sau mai mic de incertitudine. Un an intreg zvonurile despre inlocuirea premierului sau despre remanieri nu au contenit. Insa cu exceptia infiintarii ministerului fondurilor europene condus de Leonard Orban si a schimbarilor succesive de la munca (Nelu Botis - Sebastian Lazaroiu - Sulfina Barbu) in structura cabinetului nu s-a petrecut nimic notabil. Ba, mai mult decat atat, Emil Boc a fost reconfirmat, cu "binecuvantarea" lui Traian Basescu, si in functia de presedinte al PD.
In fine, daca puterea a reusit ceva in anul 2011, acest lucru este degradarea fara precedent a relatiilor sociale, impreuna cu depasirea oricaror limite in ceea ce inseamna functionarea institutiilor democratice si statul de drept in Romania. Mostenirea pe care Traian Basescu si Emil Boc o lasa romanilor in 2011 nu este data nici de miile de locuri de munca pierdute, nici de miile de firme inchise, nici de plecarea Nokia, nici de mult discutatul deficit bugetar, nici macar de datoriile impovaratoare pe care le vom plati ani buni de acum inainte. Desi toate acestea sunt reale si conteaza. Adevarata mostenire pe care puterea ne-o lasa in 2011 este regresul democratic, inca neconstientizat pe deplin. Si cum autoritarismul merge in paralel cu un anumit climat social, cealalta mostenire pe care puterea ne-o lasa este o societate care oscileaza intre resemnare si cinism, pur si simplu pentru ca nu-si poate vedea viitorul.