Ideea fluturata de Traian Basescu si de PD-L, potrivit careia un parlament cu o singura camera ar fi o structura mai supla, mai eficienta, mai potrivita pentru nevoile poporului si, nu in ultimul rand, mai economica este contrazisa de mai multi factori. Inclusiv de experienta parlamentara de dinainte de 1989. Pana atunci, Romania a avut parlament unicameral, Marea Adunare Nationala (MAN), ale carei atributii, culmea, erau mai mari decat ale legislativului actual, dupa cum veti vedea in randurile de mai jos, ceea ce inseamna disiparea puterii intr-un numar mai mare de maini, exact esenta democratiei si opusul dictaturii.
Lucru care nu a impiedicat existenta unei dictaturi feroce, de trista amintire. Teza draga lui Basescu inseamna pentru Romania revenirea la sistemul parlamentar comunist, ceea ce nu inseamna, insa, ca dictatura a avut legatura cu forma de organizare statala. Dimpotriva, am putea spune ca MAN avea puteri mult mai mari decat Parlamentul actual, lucru care nu l-a impiedicat pe Ceausescu sa conduca dupa bunul plac. (In plus, malitiosii ar spune ca MAN a avut printre conducatori somitati ca Mihail Sadoveanu ori Constantin Parhon, in timp ce azi defilam cu Roberta Anastase).
Sa ne amintim, pe scurt, principalele caracteristici ale fostului parlament unicameral.
MAN era organul suprem al puterii de stat si avea cam 500 de membri, o rata de un deputat la 40.000 de locuitori, alesi prin vot direct de la 23 de ani in sus, pentru un mandat de 4 ani.
MAN avea intre competente:
a) alegerea Prezidiului Marii Adunari Nationale;
b) formarea Guvernului Republicii Populare Romane;
c) modificarea Constitutiei;
d) chestiunile razboiului si ale pacii;
e) stabilirea planurilor economiei nationale;
f) aprobarea bugetului de stat, a incheierii exercitiilor bugetare si stabilirea impozitelor si veniturilor destinate bugetului statului;
g) stabilirea numarului de ministere, denumirea, contopirea si desfiintarea de ministere;
h) modificarea impartirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Romane;
i) acordarea amnistiei;
j) controlul general asupra aplicarii Constitutiei.
De asemenea, MAN alegea si desemna procurorul general, reglementa organizarea judecatoreasca, sistemul electoral, stabilea politica externa, decreta starea de urgenta ori de necesitate si, cel mai important lucru, alegea seful statului si desemna/revoca ministrii. Altfel spus, in cea mai teribila dictatura rasariteana, nu seful statului avea puterile cele mai mari pe hartie, ci politicienii alesi direct, prin vot, de catre romani. Faptul ca asta nu a ajutat la nimic dovedeste ca nu sistemul este cel care trebuie modificat in permanenta, ci mentalitatile, sau, cum spun britanicii "mai bine o lege proasta aplicata de oameni capabili, decat o lege buna aplicata prost".
Un fost presedinte al Romaniei a racnit, candva: "nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale!"
Se poate si mai rau de atat insa: un presedinte care sa nu raspunda in fata nimanui.