In ziarul Ring, Adrian Paunescu scrie un text virulent despre cea mai grava ofensa la adresa noastra, a tuturor - prezenta tipului infect, cu toate inventivitatile sale bolnave, in acest joc in care se disputa destinul national. Puteti citi in continuare gandurile lui Adrian Paunescu despre Tr. Bas.
"Intr-una dintre noptile in care, colaborand cu Marin Preda, notam gandurile lui exprimate cu voce tare si din care alegeam ceea ce mi se parea cu adevarat fenomenal, pe marele prozator l-a apucat un naduf, l-a blocat imaginea unui scriitor contemporan care il injura dincolo de marginile esteticului si pe care Morometele ajunsese sa-l si urasca. Atunci am notat si am limpezit un text de o coplesitoare capacitate de generalizare. Preda a scris, atunci, un pamflet, suparat pe Eugen Barbu, dar iata, dupa aproape 40 de ani, parabola tipului infect, care nu respecta nicio regula a jocului, ahtiat sa castige, poate fi vazuta cu ochiul liber in societatea romaneasca, de exemplu, in cazul presedintelui Traian Basescu.

NEOBOSITA INVENTIVITATE A TIPULUI INFECT

Imi vine in minte o intamplare pe care n-am s-o folosesc niciodata in literatura de fictiune, pentru simplul motiv ca face parte din acele incidente de viata pe care oricum ai incerca sa le filtrezi, sensul lor, pe care il stii numai tu, scapa cititorului, si nu ramane pe hartie decat un fapt brut si inestetic. De aceea am s-o povestesc aici cu sentimentul riscului: intamplarea mea s-ar putea sa nu placa.
In grupul nostru, pe camp, era un baiat care tot timpul ii trantea pe ceilalti. Eu imi dadeam seama ca altii erau mult mai tari decat el, si chiar eu insumi, dar nu intelegeam de ce se lasau. Chiar si eu ma feream de el si refuzam lupta. Pana intr-o zi, cand prea de tot am fost provocat si n-am mai putut evita ciocnirea. Lupta a inceput, si toti ceilalti s-au strans in jurul nostru. Imi dadeam seama ca era adevarat tot ceea ce stiam eu. Din miscarile si felul in care se lupta adversarul meu, simteam ca in curand il voi tranti la pamant. Am vazut insa deodata, chiar in momentul in care ma pregateam sa-l dobor, ca miscarile lui nu mai erau ale unui om care lupta. De pilda, nu ma mai tinea decat cu o mana, ca sa le arate celorlati, ce? Ca daca-l dobor sa poata spune ca n-a luptat decat cu o mana!
Iar chipul sau capatase o expresie de paiata. Ce voia sa spuna? Voia sa-i faca pe ceilalti sa rada in toiul luptei. Iar daca l-as fi pus jos, ce adica, sa se considere ca, din moment ce el se stramba asa, rezultatul luptei nu mai avea valoare?
Mi-am dat seama intr-o clipa de toate acestea, dar m-am hotarat sa merg pana la capat. Atunci insa, asemenea unei lighioane care nu stia sa se apere decat intr-un singur fel, eliminandu-si, de pilda, continutul intestinal, adversarul meu a imputit aerul. Ceilalti au izbucnit in hohote de ras. Lupta a incetat. Inversunarea mea s-a transformat in sila si rusine. Dar mai cu seama in uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, intr-un moment in care ar fi fost cu neputinta sa mai evite infrangerea?
...Era o lupta de copii, pe un camp plin de verdeata, idilic. Dar de atunci mi-a ramas un reflex: nu mai pot intra intr-o lupta in care adversarul, la un moment dat, incepe sa dea semne ca inventivitatea lui in a evita infrangerea nu va ocoli nici maimutareala si, in ultima instanta (chiar daca nu in aer, ci pe hartie!), nici crearea unei atmosfere pestilentiale.
N-as vrea sa reiau faptele de arme ale jucatorului care nu respecta nicio regula a jocului, pentru ca, intre timp, el si ai lui au comis numeroase alte faradelegi care-l pot face lider intr-un campionat zonal al neamprostiei. Omul devine un caz clinic de mincinos national. L-ar si privi personal aceasta pozitie, daca ea n-ar fi a sefului Statului Roman. Pe mana cui am ajuns? Pana unde va merge nemernicia? S-a mai pomenit, oare, sef de stat care, in ziua Sarbatorii Nationale, sa-si salute membrisoarele si membruletii de partid care se aflau in asistenta de varf, dar sa se intoarca de-a dreptul curulent la cei doi fosti presedinti ai tarii, Emil Constantinescu si Ion Iliescu, aflati in apropiere, si sa nu-i salute? Asta crede ca e in cherhanaua lui, aici, in Romania, si vinde peste cui vrea. Neamprostie in disperare de cauza.
Dar contramanifestatiile de la Timisoara si spontanele, cica, iesiri in strada ale oamenilor, din alte mari orase din Romania? De unde "Jos Iliescu"? Ce este Iliescu la ora de fata de trebuie dat jos? Cine a privatizat balcoanele, salile de sedinta, scaunele din Timisoara, de nu au voie sa se atinga Antonescu si Geoana de ele? Degeaba incearca Tr. Bas. sa minimalizeze aceste scandaluri, ele risca sa capete tot mai mult aspectul unor acte de terorism, acte pe care nu le justifica asezarea lor sub titulaturi anticomuniste, mai ales ca pedelistii care le promoveaza sunt, si ei, fosti comunisti.
Dar cea mai grava ofensa la adresa noastra, a tuturor, e prezenta tipului infect, cu toate inventivitatile sale bolnave, in acest joc in care se disputa destinul national. Acest tip infect minte ca ai lui nu sunt implicati in aceasta mizerie de data recenta. Si atunci, de ce atatia de-ai lui au fost fotografiati in zonele calcate de teroristi si de ce toate iesirile in strada in aceeasi seara? Neamprostia ne crede pe noi prosti. Se va vedea duminica", conchide Adrian Paunescu.