Senatorul Constantin Tamaga a sustinut o declaratie politica intitulata: "Optsprezece ani de sperante".
Vreau sa subliniez in fata dumneavoastra faptul ca la data de 28 septembrie, s-au implinit optsprezece ani de cand , la Sesiunea de toamna a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei de la Strassbourg, s-a aprobat prin vot admiterea Romaniei ca membru cu drepturi depline in acest organism. Eram la nici 4 ani de la Revolutie, la inceputul democratiei noastre.
Prin aderarea la Consiliul Europei, primul for de cooperare interguvernamentala, Romania a realizat unul dintre primii pasi importanti in procesul de aderare la structurile euro-atlantice.
La 16 martie 1990, Ministerul Afacerilor Externe a adresat o scrisoare Secretariatului General al Consiliului Europei, prin care se aducea la cunostinta intentia tarii noastre de a adera la acest for in viitorul apropiat. In urmatoarele luni, in cadrul activitatilor Consiliului, au participat cu statut de invitati speciali reprezentanti ai Romaniei.
Cererea oficiala de aderare a Romaniei la Consiliul Europei a fost depusa la Strassbourg la 19 decembrie 1991. In februarie 1992, Consiliul i-a desemnat pe cei trei raportori pentru Romania, care au efectuat prima vizita la Bucuresti in noiembrie 1992.
La 1 iulie 1993, Comisia politica a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei a avizat favorabil aderarea Romaniei la forul continental, iar la 2 septembrie acelasi an, un aviz favorabil a fost emis si de Comisia Juridica a Drepturilor Omului.
Aderarea Romaniei, cu drepturi depline, s-a produs la 28 septembrie 1993, cu prilejul Sesiunii de toamna a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, desfasurata la Strassbourg. S-a pus atunci conditia respectarii catorva amendamente: libertatea reala a presei, revizuirea statutului puterii judecatoresti, restituirea bunurilor bisericesti si functionarea scolilor relogioase, predarea in limba materna in cazul minoritatilor, ameliorarea conditiilor de detentie, eliberarea detinutilor politici sau etnici, semnarea cartei minoritatilor, combaterea rasismului si a discriminarii nationale. Periodic, raportorii Consiliului Europei urmau sa intocmeasca referate asupra indeplinirii acestor criterii. Nu s-au constatat probleme , asa ca, dupa un timp Consiliul Europei a considerat ca monitorizarea Romaniei nu mai este necesara.
Revenind la trecerea in revista a momentelor din toamna anului 1993, cateva zile mai tarziu, la 4 octombrie, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei aproba la randul lui aderarea Romaniei ca membru cu drepturi depline, iar la 7 octombrie ministrul de externe de atunci domnul Teodor Melescanu a semnat la Viena, in numele Romaniei Statutul Consiliului Europei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, drapelul tricolor fiind inaltat cu acelasi prilej la sediul din capitala Austriei.
A doua zi, presedintele Romaniei de la acea vreme, domnul Ion Iliescu, a participat pentru prima data oficial la reuniunea sefilor de stat si de guvern a tarilor membre ale Consiliului Europei. S-a adoptat, cu aceasta ocazie o Declaratie insotita de trei anexe: Reforma mecanismului de control al dreturilor omului, Minoritatile nationale si Declaratia si Planul de actiune cu privire la lupta impotriva rasismului, a xenofobiei si intolerantei.