Octavian Andronic publica pe Amos News un articol intitulat "La aniversare", pe care il puteti citi in continuare.
'Miercuri seara dl Iliescu a fost prezent la Ateneu, nu la Paris, cum se daduse zvon prin presa. Acolo il asteptau vreo 700 de invitati - fosti si prezenti colaboratori, sustinatori, reprezentanti ai unor atoritati(nu de-ai Guvernului sau Presedintiei) si persoane care doreau sa fie vazute la o reuniune mondena de acest calibru. Ba chiar si reprezentantii Casei Regale - Principii Margareta si Radu.
Cu totii au asistat la un spectacol de exceptie, cu Cristian Mandeal la pupitrul Orchestrei Nationale de Tineret si cu un repertoriu ce a prilejuit evolutii solistice de inalt nivel, atat din partea tinerilor cantareti Valentina Nafornita si Teodor Ilincai, cat si din partea veteranului Valentin Gheorghiu. Si, chiar daca in comparatie cu lucrarile lui Mozart, Rossini, Ceaikovski sau Strauss, concertul lui Paul Constantinescu a fost mai dificil de receptat de majoritatea unui public nu foarte familiarizat cu genul, aplauzele finale au rasunat indelungat la capatul unei seri care a reprezentat un veritabil act de cultura.
Care lui Ion Iliescu i se potriveste. Pentru ca este apropiat de structura sa intima. Cel care a plecat in viata ca exponent al clasei muncitoare s-a convertit treptat si pe tacute la filosofia "tovarasului de drum", devenind el insusi un exponent al categoriei tolerate - intelectualitatea. Mai mult de jumatate din existenta activa a lui Ion Iliescu s-a consumat in parametrii disponibilitatii de a asimila si de a aprofunda ceea ce constituie materia prima a intelectului. Nu intamplator, in epoca comunista, el a reprezentat liderul luminat, capabil sa depaseasca limitele dogmei chiar si cu riscul marginalizarii. O marginalizare care s-a dovedit, pana la urma, folositoare, in neasteptatele evolutii prin meandrele concretului. Asa incat cadoul pe care i l-au facut, la implinirea varstei de 80 de ani, colaboratorii sai, s-a dovedit a fi unul cat se poate de potrivit.
La coctailul care a urmat in holul elegant al Ateneului, m-am intrebat cum va arata, ce forma va avea aniversarea similara a actualului presedinte, absent la eveniment probabil doar din cauza faptului ca se afla tocmai in Kazahstan. Sunt sigur ca Traian Basescu va avea o viata lunga - iar recenta tevatura pe marginea starii sale de sanatate mi se pare indecenta si inoportuna.
"Stilul este omul" - a spus nemuritorul Buffon si diferentele marcate de educatie, practica de viata, preferinte, isi spun cuvantul. Sunt aproape sigur ca fanii si colaboratorii dlui Basescu vor opta, la momentul respectiv, pentru ceva care sa-i ofere acestuia confortul interior: se va organiza, probabil, o petrecere la unul dintre restaurantele preferate, cu mici si bere din belsug, cu dansuri tiganesti si poate si cu unele manele consacrate (la urma-urmelor, Strauss, la vremea lui, era si el un fel de manelist, dar mai neamt, ca sa zic asa?).
Ma mai gandeam ca, daca ar fi frecventat evenimentul de miercuri, presedintele actual s-ar fi plictisit de moarte si n-ar fi stiut cum sa scape mai repede din decorul apasator al unui Ateneu in care nu se poate nici macar fluiera. La fel cum, probabil, si dl Iliescu s-ar fi plictisit la o petrecere campeneasca de tipul celei evocate. Asta nu inseamna ca vreunul dintre modele este inferior altuia. Ele corespund, fiecare, tipului de personalitate care a dat nastere, in mod egal, cate unui detinator al functiei supreme in stat. Fiecare cu personalitatea lui, cu optiunile lui, dar cu aceeasi dorinta de a raspunde cat mai corect cerintelor functiei. Or, in asta consta, pana la urma, hazul speciei umane: in diversitatea care concureaza la atingerea scopului final.
Cine ar vrea cu orice pret sa-i gaseasca vreun defect dlui Basescu ar trebui sa tina cont de modul in care s-a format personalitatea sa, in conditiile speciale ale comenzii unice, pe mare.
Il vedeti pe dl Iliescu, in postura de capitan de vas, supunand la vot deciziile sau organizand ierarhia de comanda prin alegeri libere? Ar fi la fel de anacronic ca un Basescu batand porturile in cautarea unui anticariat.
Deocamdata a fost ziua lui Ion Iliescu. A lui Basescu - peste alti vreo 20 de ani.'