Pe Amos News, Octavian Andronic se intreaba daca "Ascensiunea Elenei Udrea mai poate fi oprita?". (N. Red. "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprita" este titlul unei piese de teatru de Bertold Brecht. Arthuro Ui este prototipul dictatorului.)
Puteti citi raspunsul la intrebarea lui Octavian Andronic, in continuare.
'Dar de ce sa fie oprita? Ce pericol reprezinta pentru tara romaneasca fosta jurista de la Primaria Capitalei, care-l apara cu propriul sau trup pe primarul general de atunci, de atacurile marsave ale paparazzilor, ce incercau sa-i tulbure clipele de meditatie de la Golden Blitz? Pentru ca aceasta a fost, practic, prima notificare publica a existentei "blondei de la Primarie" si a devotamentului acesteia fata de liderul democrat. Desi ea intrase in politica in calitate de liberala, dupa ce facuse o escala de tatonare prin anticamera lui Cozmin Gusa cand acesta era mare si tare pe la PSD-ul lui Nastase. Nepatrunse sunt, insa, caile politicii.
Ascensiunea politica a Elenei Udrea a inceput odata cu numirea sa, de catre noul presedinte, in calitate de consilier bun la toate si, intr-un fel, sefa peste ceilalti consilieri si consiliere ai presedintelui. Ea a fost cea care-i dadea indicatii lui Plesu si-l indruma pe Stolojan, tot ea fiind cea care pregatea vizitele externe ale lui Basescu, cu o competenta data in vileag intr-o celebra emisiune de televiziune, in care a aflat ca Norvegia nu este membra UE si nici ca nu e condusa de un presedinte. S-a dovedit insa foarte utila in bagarea zazaniei intre Basescu si Tariceanu, tot ca fiind cea care a fluturat, triumfatoare, in fata camerelor (TV, nu ale Parlamentului!) biletelul roz prin care Calin cerea clementa pentru amicul Dinu.
Zarva aproape permanenta iscata de activitatile sale l-a facut pana la urma pe Basescu sa renunte la serviciile ei directe, eliberand-o de obligatiile de consilier si lansand-o intr-o campanie de gherila aproape permanenta cu inamicul liberal.
Pentru alegerile din 2008, Elena Udrea a utilizat cu curaj toate trucurile populiste: a dat cu mopul prin scoli, a tricotat in direct la T.V. si chiar s-a dat drept o ascultatoare de radio, mare fana a doamnei Udrea. Oricat ar parea de straniu, pentru o natiune de oameni care miros de la distanta impostura, a avut succes: s-a ales deputata! Si odata aleasa n-a fost decat un pas de facut pentru a deveni titulara unui minister nou-nout, creat special pentru ea. Ca ministru al Turismului, Elena Udrea s-a transformat pe sine insasi intr-un brand, neezitand a se pune in ale mai inedite pozitii (politice). A dus o lupta dura cu Comisia parlamentara care a incercat sa o infunde pe motiv de abuzuri si a biruit-o prin contraatacuri iscusite si prin insubordonari flagrante, imposibil de sanctionat. A rezistat cu brio caderii primului guvern Boc, fiind premiata cu un portofoliu suplimentar. Si, in fine, cand lucrurile s-au lamurit, gratie vechiului sau prieten Oprea, cel care cu transfugii sai a adus linistea in tabara democrata, a obtinut si premiul cel mare: un minster cat doua, cu un purcoi de bani de cheltuiala pe tot felul de "proiecte"!
Demisia pe motive personale a fostului premier desemnat Negoita ii deschide drumul in ierarhia de partid, unde altii erau mai mari ca ea in grad: de pe pozitia de sef interimar al organizatiei PDL a Capitalei va face cu usurinta pasul spre sefia deplina. Iar de aici pana la Palatul Victoria, cand uzatul Boc se va retrage la coasa si la cioplit (sau la biroul de sesizari al PDL, dupa modelul "Ciorbea"), nu mai este decat o aruncatura de bat. Ascensiunea Elenei Udrea pare ca nu mai poate fi oprita. Si de cine?'