Romania Libera : Cui foloseste comasarea alegerilor?

Atunci cand nimeni nu mai credea ca principalele partide din coalitia de guvernare se mai pot pune de acord cu cele din opozitie asupra vreunui subiect, iata ca au aparut doua teme de consens: suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare si alegerea parlamentarilor dupa principiul "cel care obtine mai multe voturi castiga mandatul" (aici consensul e stricat de UDMR, care nu e de acord). Si nu doar partidele sunt de acord, ci si majoritatea cetatenilor, care intotdeauna opteaza pentru solutia cea mai simpla. Pentru ca mi-e intotdeauna suspect consensul, cu riscul de a deveni (si mai) antipatic, voi incerca sa argumentez impotriva ambelor teze. Astazi, despre comasarea alegerilor.
Argumentarea cea mai substantiala in favoarea tinerii simultane a alegerilor locale si parlamentare mi se pare cea a liderului UDMR. Dl Kelemen Hunor spune ca (I) ca se face o economie de fonduri publice, (II) ca participarea la alegerile cuplate ar fi mai mare - de unde o legitimitate crescuta a alesilor si (III) ca se va obtine o mai mare coerenta intre coalitiile locale si cele nationale. Sa analizam deci pe rand cele trei argumente.
Exista cel putin doua motive care fac ca alegerile locale sa nu se poata desfasura in aceleasi sectii cu cele parlamentare. Primul tine de componenta birourilor electorale centrale, judetene si ale sectiilor de votare. Este stiut ca nu toate partidele care prezinta candidati la alegerile locale o fac si la cele parlamentare, si invers; in plus, la alegerile locale unele partide au candidati doar in unele localitati. De asemenea, este posibil ca unele partide sa doreasca sa formeze aliante electorale pentru un tip de alegeri, dar nu si pentru celalalt. Cum toate partidele si aliantele care au candidati au dreptul la reprezentanti in birourile electorale, devine evident ca nu pot exista birouri electorale comune. Al doilea motiv este dat de listele de alegatori, care nu pot fi comune pentru ca la alegerile locale au drept de vot (si de candidatura!) nu doar cetatenii romani, ci si rezidentii cetateni ai statelor UE. Sa operezi in aceeasi sectie de votare, cu doua randuri de liste, in conditiile in care si asa in Romania sunt mari dificultati in a stabili cine si de cate ori voteaza, mi se pare un risc greu de acceptat.
Asadar, ar trebui procedat ca la scrutinul din noiembrie 2007, cand s-au organizat sectii de vot paralele pentru referendum si alegerea parlamentarilor europeni. Economia de bani obtinuta prin comasarea alegerilor ar fi, in acest caz, neglijabila (poate doar la spagi electorale sa fie substantiala, caci nu vor trebui impartite doua randuri de pungi). Chiar daca ar fi valid, argumentul ar trebui inlaturat de plano, caci se stie ca democratia e mai scumpa decat regimurile totalitare. Cel mai ieftin ar fi sa facem alegeri o data la 10 ani sau deloc.
O alta consecinta a organizarii a doua randuri de sectii de vot ar fi dublarea numarului presedintilor acestora. Legea spune ca "de regula"(?) acestia trebuie sa fie magistrati. Se stie ca acest deziderat nu se indeplineste niciodata, iar AEP inchide ochii cand tot felul de oameni fara studii si detinand functii ce-i fac dependenti de Guvern sunt numiti in aceste pozi-tii-cheie. In cazul dublarii, exceptia va deveni regula.
Participarea la vot ar putea fi, intr-adevar, ceva mai mare, indeosebi in cazul alegerilor parlamentare. Ar fi insa ceva de spus despre calitatea acestei participari. Campania electorala s-ar transforma intr-o adevarata cacofonie, in care obiectivele administratiei locale ar bruia dezbaterile privind politica nationala. Poate asta isi si doresc cei care n-au chef sa fie pusi sa explice in ce masura si-au realizat promisiunile facute la precedentele alegeri.
Argumentul referitor la coerenta aliantelor mi se pare solid, si in principiu, greu de contrazis. As pune totusi un bemol, subliniind ca realitatile locale (mai ales in comunitatile mici) sunt diferite de cele nationale si, adesea, tin mai mult de alte considerente decat cele politice. In plus, argumentul devine superfluu de indata ce este confruntat cu politica damboviteana, in care aliantele se fac si se desfac cu mare viteza, pe parcursul unui ciclu electoral.
Vedem, asadar, ca argumentele "pentru" sunt cel putin discutabile. Exista insa un argument impotriva suprapunerii alegerilor de care, din pacate, nu pare sa le pese liderilor partidelor, din opozitie sau de la guvernare. Fie ca aducem alegerile parlamentare in primavara, prin scurtarea mandatului parlamentarilor sau incalcarea articolului 63(3) al Constitutiei, fie ca prelungim mandatul alesilor locali pana in iarna, tot despre o schimbare a regulilor in timpul jocului, adica o siluire a principiilor democratiei, va fi vorba. Dar cui ii mai pasa de asemenea mofturi?
Mircea Kivu este sociolog