Gheorghe Constantin (Constiinta unui Liberal de Stanga): Armata, marea absenta
Azi e ziua Armatei. Sigur, e ziua ei pentru ca, atunci, in 1944, era si ziua Regelui. Si asta ne duce la o discutie pe care trebuie s-o facem. Armata si-a facut datoria, si in 1877, si in 1916-1918, si in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Doar ca nu ea, ci altii i-au fixat misiunile, si i-au dat (de fapt nu i-au dat!) mijloacele cu care sa le indeplineasca.
Despre asta este vorba. Sa debitam clisee despre curaj, spirit de sacrificiu, datorie,patriotism, e lucrul cel mai usor. Infinit mai greu este sa definim misiunile corpului militar, si sa ii acordam resursele necesare atingerii lor. Am serioase indoieli ca acum Armata este mai pregatita sa faca fata unui conflict decat a fost in 1939, sau in 1916, sau in 1877. A spera ca vom avea noroc, cum am avut si in precedentele razboaie, este pura inconstienta.
Din pacate reforma armatei, pentru admiterea in NATO, n-a tinut cont de interesele noastre, de nevoile noastre, ci doar de interesele si de nevoile SUA. Armata romana este pregatita sa promoveze interesele Washingtonului, dar nu poate apara Romania. Ca nu are cu ce. Stiu, articolul 5, bla, bla, bla. Dar pana se pune in functiune masinaria NATO, intr-un razboi de mare intensitate, pe scara larga, noi suntem pa, pana vin ajutoarele!
Sacrificiile nu sunt suficiente, cu atat mai mult cu cat nici spiritul de sacrificiu nu mai e ce-a fost! De ce s-ar sacrifica cineva pentru Romania? Ce avem de aparat? Saracia? Coruptia generalizata? Excluderea sociala? Discriminarile de tot felul? Inechitatile? Bogatia celor cativa? Profiturile multinationalelor? Poate ca inainte sacrificiile au avut sens: Marea Unire, apoi pastrarea Romaniei Mari. Acum ce sa pastram? Mizeria in care ne balacim? Sa fim onesti: cei care au luptat (si unii au murit) in Irak si Afganistan, n-au facut-o pentru valorile democratiei, ci pentru diurna care, daca scapau nesifonati, ii scotea cat de cat de saracie.
Care mai este legatura Armatei cu societatea, dupa desfiintarea conscriptiei? Care este sprijinul real de care se bucura, nu acela din sondaje? Toate armatele din NATO, cu exceptia Turciei, poate, au probleme cu recrutarea, inclusiv cea americana. Nici macar somajul nu mai face cariera militara o alternativa. Care este rezerva umana? De unde luam luptatori? Cand si cum ii pregatim? Sigur, avem si varianta sa se rugam numeroaselor moaste care populeaza peisajul religios al patriei sa nu avem nevoie de Armata. Dar putem sa ne bazam pe asta?
Este si asta o dezbatere, care a lipsit din aceasta campanie electorala. Nu-i nimic! Daca e sa se intample ceva, avem DNA. Iese Kovesi, le arata fofoloanca dusmanilor, si am invins!