Moshemordechai.ro: Politica de vineri seara
Au mai ramas mai putin de trei luni pana la alegerile parlamentare, iar lucrurile par mai incurcate ca niciodata. Situatia in care ne aflam ne impune sa acceptam ca, anul acesta, nu vom mai asista la o lupta intre partide, ci la un razboi nemilos intre doua blocuri: blocul anti si blocul pro-Basescu. In blocul anti-Basescu, USL este forta dominanta, desi se vor alatura probabil si cateva partide de apartament, din categoria celor care dau mereu culoare alegerilor romanesti. De partea cealalta avem o alianta a partidelor de apartament, inventate tocmai pentru a livra electoratului imaginea unui Basescu sustinut de mai multe formatiuni politice, nu doar de catre PDL, care la randul sau este pe cale sa devina un partid de apartament. Unii pot fi tentati sa mai introduca in discutie o a treia forta: PPDD, partidul construit din ambalase de biscuiti de catre Dan Diaconescu. Cred ca e gresit: PPDD nu e nici "forta", nici "a treia", e doar inca o fetida secretie basista.
USL isi propune sa formeze viitorul guvern, iar pentru a atinge acest obiectiv are de rezolvat mai multe probleme. Desi sondajele de opinie indica un USL care ar putea obtine mai mult de 50% dintre mandate, socoteala e ceva mai complicata. Mai intai USL ar trebui sa si obtina acele mandate, nu doar in sondaje, ci la urne. Apoi ar trebui ca USL sa isi poata pastra acele mandate pentru a-si impune propriul guvern. Ori, experienta alegerilor trecute (din care se pare ca nu s-a invatat nimic!) arata ca asta nu e deloc simplu.
Prima dificultate a USL vine din prezenta la guvernare. Nu mai repet truismul arhi-cunoscut: guvernarea erodeaza. Erodarea vine si fara balbele/prostiile pe care guvernul USL le-a comis in cele cateva luni de mandat. In lunile urmatoare guvernul USL va fi supus unui adevarat asediu, iar atacurile, asa cum se intampla in campania electorala, nu vor respecta nicio regula de fair-play. Problemele pe care le are de rezolvat guvernul Ponta nu sunt nici putine, nici simple, iar apropierea iernii nu face deloc lucrurile mai usoare. Cea mai mare greseala pe care o poate face Ponta este sa angajeze guvernul, acum, in lupta politica. Deja a facut asta, in campania pentru referendum, si costurile sunt semnificative. Obiectivul executivului ar trebui sa fie buna gestionare a treburilor tarii, pana la alegeri si legea bugetului.
O a doua problema pe care USL trebuie sa si-o rezolve tine de reglarea propriului metabolism. Desi, cu multa staruinta, se doreste insuflarea convingerii ca USL reprezinta un bloc de neclintit, in interior alianta este ingrijorator de fragila, iar principala problema e data de cel mai puternic partid al aliantei: PSD. PSD pare, in permanenta, ca detine o agenda proprie, separata de cea a USL. Un exemplu semnificativ este ciudata si de neinteles alianta cu partidul lui Gabriel Oprea, fara stiinta si fara consultarea aliatilor din USL. In felul asta UNPR intra in USL asa cum a intrat si in Parlament, pe usa din dos, fara merit. Prezenta UNPR in USL, introdus de catre Ponta, in felul pe care tocmai l-am pomenit, reprezinta o certa vulnerabilitate. Mandatele pe care uneperistii le vor obtine, sub umbrela USL, nu sunt mandate pe care se poate conta pentru obtinerea majoritatii parlamentare. Doar un imbecil se poate indoi ca, dupa alegeri, Oprea va merge cu cel de la care va obtine mai mult. La mandatele UNPR adaugati si mandatele pe care le vor obtine traseistii adoptati cu mult prea mult entuziasm de catre partidele din USL. Apoi partidele din USL au deja riscul tradatorilor din interior - sa mai amintesc de Melescanu sau Maior?
Aliantele bizare, cu partide dubioase sau personaje cel putin exotice (ca Remus Cernea) sunt neconvingatoare si lipsite de orice fel de beneficii, ba dimpotriva. Cei de la PDL nu vor ezita sa speculeze orice astfel de gafe (ca in cazul ciudatei asocieri cu Dogaru). Nici asezarea in posturi cheie a unor fosti oameni apropiati de Basescu nu cred ca face vreun bine - dau doar exemplul lui Claudiu Saftoiu, parasutat la TVR pentru naiba stie ce merite.
Asa cum tocmai am constatat, USL nu e pregatit pentru a gestiona eventuale presiuni externe. Si acestea nu vor lipsi. Este esential ca, in perioada care va urma, acest neajuns sa fie corijat. Acesta reprezinta deja un subiect in sine, pe care am sa-l dezvolt, poate, cu alta ocazie. Problema majora a USL este ca, la acest moment, nu are nicio personalitate cu influenta la nivel european, atat cat ar putea avea un politician roman. Ne place sau nu, Monica Macovei are asa ceva. Printre intelectualii afiliati sau stipendiati de Basescu se mai afla si alte personalitati de relativa influenta. Ori USL duce lipsa de asa ceva. Si ma tem ca duce lipsa si de viziune - ori daca aceasta exista, pana acum a fost pastrata la loc tainic.
Mai adaugati la toate acestea si alte elemente de care e bine sa se tina seama: problemele (inca nerezolvate) de imagine ale domnului Ponta, epuizarea resurselor de simpatie pentru Ponta si Antonescu, resursele limitate, dosariadele (care vor continua), etc. USL ramane favorit, dar nu are foarte mult timp la dispozitie pentru a se pregati de alegeri asa cum trebuie. Hibernarea in culcusul "noi suntem USL, favoriti, iar 7,4 milioane de anti-basisti vor vota cu noi" e faliment curat.
De partea cealalta avem alianta pro-Basescu, alcatuita dintr-un PDL care si-a propus sa se reformeze, dar care nu stie prea bine ce si cum ar trebui reformat, si niste caricaturi de partide cu al caror nume n-are sens sa va plictisesc. PDL isi imagineaza ca inlocuirea lui Boc cu Blaga, trecerea la izolare a Elenei Udrea si alianta cu niste partidulete de garsoniera poate face uitata scarba romanilor de tot ce a insemnat PDL si Basescu. Ciudatii aparuti peste noapte, cu marele si unicul merit de a se declara si manifesta ca niste basisti isterici, ar trebui sa fie pavaza sub care PDL sa isi ascunda toate betesugurile. Problema este ca personajele astea ridicole nu au nici notorietate (desi se lucreaza destoinic la asta), nici credibilitate. Transplantul unor nervosi ca generatorul de zgomot, Pavelescu, sau impaierea si proptirea in fereastra a lui MRU ori ascunderea PDL sub numele a tot felul de aliante nu schimba cu nimic evidenta: avem de a face cu gruparea basistilor. Basescu ramane blestemul si binecuvantarea pedelistilor.
Alianta basista mizeaza pe un scor de peste 25 %, care i-ar permite ca, in anumite combinatii, sa revina la guvernare. Pentru ca asta se intampla, cei de la PDL au nevoie ca PPDD sa mature indeajuns de multe procente de la nemultumitii de USL. Insumand aceste eventuale procente ale PDL cu cele ale PPDD, UDMR si ale tradatorilor din USL se spera pe constituirea unei viitoare majoritati. Problema majora a basistilor este, acum, lipsa de acces la resurse, situatie cu care nu se pot obisnui, dar mai ales sentimentul de insecuritate. Putini dintre pedelisti au certitudine ca, la viitoarele alegeri, mai pot obtine un mandat ramanand langa Basescu. In acelasi timp teama de dosare ii paralizeaza.
Avantajele aliantei basiste sunt serviciile, parchetul si sprijinul extern. Iar lucrurile astea pot cantari enorm. Chiar daca, la masa verde, Basescu a reusit sa isi pastreze mandatul, votul celor 7,4 milioane de romani i-a speriat pe multi pedelisti. Cartea majora pe care se pare ca vor sa joace cei din alianta basista a devenit cartea ideologica. Orice proiect de guvernare e necredibil, orice promisiune aluneca in ridicol, pentru ca experienta guvernarilor PDL e indeajuns de recenta si de vie, asa ca alianta basista va miza pe mesajul ideologic, afirmandu-se ca armata a dreptei romanesti. Sigur ca, pentru un observator rational, lucrul acesta pare ridicol. Apostolii portocalii ai dreptei sunt fosti comunisti, deveniti membri ai internationalei socialiste, dupa ’89, trecuti la dreapta si zbierandu-si acum apartenenta la neo-con-ul isteric. E, totusi, singurul mesaj pe care alianta basista il mai poate livra.
PPDD e un furuncul care a fost proiectat sa adune toata mizeria din organismul corpului politic romanesc. Ambele blocuri isi imagineaza ca, dupa alegeri, mandatele eventual obtinute de PPDD le vor servi in consolidarea unei majoritati. Nu putini sunt uselistii care curteaza "partidul" lui Diaconescu, mizand pe ciudate si neserioase intelegeri. De fapt PPDD e o constructie securista aflata in totalitate in slujba lui Basescu. Orice alte discutii sunt neserioase.
Suficient pentru o seara de vineri. Aici ne aflam. USL trebuia sa iasa rapid din narcoza photo opportunity-urilor, a zambetelor largi, a betiei cu sondaje si a auto-contemplarii. Are o sansa reala de a castiga alegerile, dar trebuie sa se asigure ca odata cu aceasta castigarea a alegerilor va obtine si guvernarea. Si, desigur, trebuie mai intai sa castige acele alegeri. Pentru asta e nevoie de munca serioasa, iar gafele nu mai sunt de admis. Personal m-am plictisit sa tot lansez astfel de semnale de alarma, sa fiu mustrat ca nu sunt fervent si neconditionat sustinator al USL ( ca si cum as avea vreo astfel de obligatie) si ca ma incapatanez sa critic. In cele din urma e treaba celor de la USL sa-si castige bataliile. Daca pot. Cea mai buna modalitate prin care noi ii putem sustine este sa le aratam ce nu este in regula. Daca suntem constant ignorati sau primim ( asa cum mi se tot intampla, recent) raspunsuri in doi peri, rostite pe un ton suficient, de hranaci ai politichiei care le stiu pe toate, atunci alegerile din decembrie vor fi o repetare a referendumului: am castigat, deci n-am obtinut nimic.

P.S. Nu sunt un sustinator al lui Patapievici. Dimpotriva. Il detest cu mare cheltuiala de resurse. Andrei Marga imi e, din contra, simpatic. Totusi, numirea lui Marga la ICR, dupa plecarea lui Patapievici, mi se pare inca o greseala. Am inteles, Marga e intelectual, e de-al nostru, trebuie sa-i gasim ceva, un post de ministru, daca nu ... unul de ambasador, daca nu... unul de sef la ICR. Asta e tot ce poate scoate USL?