Pe blogul "Welcome to Roxania" a aparut o analiza cu titlul "CONDITII PENTRU CA ALIANTA PNL-PSD SA NU ESUEZE", din care puteti citi in continuare a doua parte.

Riscuri si avantaje

Premisa buna pentru proiectul PNL-PSD - pe care l-am sustinut mai inainte ca multi dintre fanii de acum sa-l consimta - este, deci, ca avem un precedent de colaborare pozitiva. Celalalt precedent, din pacate, neconcretizat, a fost proiectul Johannis care, aplicat, insemna ca azi Romania se afla in randul lumii iesite din criza.
Am facut acest scurt istoric pentru a incerca sa nu repetam greselile trecutului recent si a valorifica precedentele bune. Pentru asta, insa, cred ca trebuie sa ne pastram luciditatea si simtul masurii. Sa fim realisti si sa nu ne prefacem. Ca am uitat cu cine avem de-a face si ce riscuri ne asumam daca uitam. Sa ne pastram, deci, spiritul critic si discernamantul. Adica, sa nu mai acceptam orice, doar ca sa scapam de ceva ce nu cu mult timp inainte am sustinut cu tarie impotriva a ceea ce vrem acum sa aducem inapoi. Si sa nu mi se ceara sa ma "reeduc".
Regimul Basescu reprezinta triumful fenomenului Pitesti, dar acelasi triumf l-ar reprezenta tovarasia cu Ion Iliescu. Neconditionata. Si n-ar trebui sa pierdem din vedere faptul ca nici nu-i nevoie sa fure prea mult in diaspora, fiindca foarte multi din cei plecati in anii ’90 sau cu atat mai mult imediat dupa mineriada au resentimente irepresibile fata de presedintele de onoare al PSD. Si ii inteleg. De aceea am considerat si repet ca e un act de bun simt ca Victor Ponta sa reitereze protocolul de la Timisoara, in care PSD isi recunostea, regreta si dezavua greselile trecutului. Ele nu se pot sterge cu buretele. Macar pentru ca unele sunt si crime.
Iliescu era presedintele tarii cand am fost la o secunda de moarte din cauza razboiului civil instigat de el, in 13-15 iunie 1990. Chiar credeti ca asta se poate uita sau ca ar fi normal sa se uite? Personal, as fi trecut cu vederea de mult, daca ar fi fost in stare, in aproape 21 de ani, sa spuna un simplu: imi pare rau. Dar nu numai ca n-a facut-o niciodata, ci a persistat in aceeasi atitudine oarba de atunci, care a dus la retardarea cu 10 ani a unei tari si asa retardate, ultima din lagarul fost comunist al Europei.
Este si cauza pentru care prinde propaganda infama a PD-L cu mineriadele. Jigodiile portocalii ar fi ultimele care sa aiba dreptul sa acuze, pentru ca erau de partea lui Iliescu: pe vremea aceea, aplaudau minerii. Borfeta Anastase, cu parintii tineri comunisti, chiar s-a laudat ca era fesenista de la 13 ani. Iar Basescu singur a recunoscut ca l-a votat atunci pe Iliescu. Si ca l-a votat din nou in 1992. Deci, sa ne lase si Basescu, si Iliescu! Amandoi cad sub incidenta punctului 8, unul la activisti, celalalt, la securisti. Si amandoi, nomenclaturisti. Diferenta e ca, spre deosebire de Basescu, mare caracter cameleonic de-un oportunism feroce, care calca pe cadavrele tuturor pentru a-si satisface aviditatea de putere si avere, Iliescu nu si-a lovit niciodata colaboratorii sau sustinatorii, si totodata, si-a pastrat convingerile, fapt pentru care merita respectat, chiar daca nu suntem de acord cu ele. Respectabil a fost si ultimul mandat prezidential (2001-2004), pe cand al lui Basescu e si mai detestabil decat primul. Dar faptul ca Ion Iliescu e castigator detasat in competitia cu Traian Basescu nu il face acceptabil ca personaj de prim-plan al unei aliante care se prezinta ca diferita de tot ce a fost in trecut. Presedintele de onoare al PSD este o vulnerabilitate pentru USL, fiindca genereaza reactii repulsive din partea electoratului de dreapta, dreapta autentica, nu doar cei 15% ramasi sa fie prostiti.
Si oricum, dupa ce inainte de regimul comunist, poporul roman detesta socialismul, dupa comunism, proportiile s-au inversat dramatic, iar dreapta nu are sanse sa depaseasca 25-30 de procente. De ce? Din cauza mentalitatii. Mentalitate alimentata de realitatea ca, la noi, dupa decembrie 1989, niciodata dreapta nu a avut timp, loc si conditii sa arate cine este, ce vrea si ce poate. Dreapta a fost mereu parazitata. Si compromisa prin impostura. Factorul: PD. Care a sabotat, cum reaminteam, atat guvernarea CDR, cat si guvernul Tariceanu, incercand sa desfiinteze prin absorbtie PNL, ca sa substituie dreapta si sa o compromita. Cormpromiterea dreptei a reusit-o. Iar PSD consolideaza impresia, imaginea falsa, desavarsind propaganda PD-L, aceea ca ar fi de dreapta si ca, deci, toate nenorocirile bolsevice pe care le comite ar fi masuri de dreapta. Este necinstit din partea PSD sa valideze impostura PD-L, fapt care numai premisa de alianta onesta nu constituie. Iar onestitatea este conditia sine qua non a parteneriatului durabil. Fariseismul submineaza, din start, alianta.
Deci, in ce-l priveste, Victor Ponta ar face bine sa mai taca despre Piata Universitatii, ca daca intr-adevar mergea acolo, nu-l slavea acum pe cel contestat atunci. Sau considera retroactiv Piata Universitatii o eroare. O eroare a comis si Crin cand s-a grabit sa afirme ca Ponta are prea putin trecut si tot viitorul. Are pete cu atat mai umede cu cat e inca atat de tanar politic. Si pete din cele care nu-i prea permit sa ridice piatra in directia regimului Basescu. Politizarea sistemului judiciar pe care a comis-o ca sef al corpului de control al premierului Nastase, curtea amusinata la coapsa lui Basescu, sustinerea lui Geoana contra lui Iliescu, revenirea la pupatul mainii lui Iliescu in schimbul sustinerii contra lui Geoana, intoarcerea la dreapta lui Basescu in guvernul Boc, contestarea lui Boc: toate astea il recomanda ca pe un mic Basescu.
Daca Ponta ca prim-ministru ar fi pretul alegerii lui Crin ca presedinte al tarii, e mai mult decat disproportionat, fiindca oricum Crin castiga. Nu-i nevoie de compromisul sinucigas facut de PNTCD cu PD pentru alegerea presedintelui Constantinescu. Apropo, Ponta n-a fost niciodata aclamat la PSD cum a fost Crin, ieri. Asta, sincer, mi-a placut. Mult. Dar nu stiti de ce: pentru ca mi-a amintit de (aclamatiile pentru) proiectul Johannis. Si cu sau fara Johannis, cred in continuare ca asta e solutia. Guvern de profesionisti sustinut politic pentru tara si in detrimentul PD-L. Ceea ce ar insemna ca PNL si PSD raman nesupuse uzurii uriase pe care ar presupune-o o guvernare politica in comun si in favoarea PD-L.
Daca se dovedeste capabil de asemenea proiect, atunci Ponta are intr-adevar viitor. Daca nu, va ramane doar un epigon al lui Basescu. La fel, daca se dovedeste capabil sa-si convinga colegii liberali sa nu se arunce, deocamdata, la putere, atunci Crin Antonescu e intr-adevar un strateg. De altfel, in euforia de ieri, liderul liberal ar fi trebuit sa gaseasca ragazul de a avertiza audienta ca urmeaza o perioada extrem de grea dupa ce vor prelua puterea si nimeni nu trebuie sa se astepte la minuni. In caz contrar, orizontul de asteptare din nou disproportionat se va comprima in lat de gatul celor ce promit fara masura. Cum iresponsabil a facut Ponta. Iar atunci cand se lauda ca infractorii vor fi pedepsiti, sa faca si precizarea ca asta se va intampla numai si numai pentru ca sistemul judiciar se va elibera de comanda politica, iar Justitia va fi, in sfarsit, libera sa-si faca datoria.
Despre asta-i vorba. N-am mai vrut sa aduc in discutie riscul enorm al repetarii cosmarului "algoritmului". Nu pot vota asa ceva. De fapt, nici n-am ce vota: nu exista proiect, nu exista program, nu exista echipa. Si ati vrea sa incurajez euforia?