Inpolitics : Ultima lovitura administrata de PDL Romaniei (Autor : Bogdan Tiberiu Iacob)

Dupa ce a guvernat slab ani de-a randul, PDL ar putea administra o ultima lovitura Romaniei, culmea ironiei, prin insasi prabusirea ori chiar disparitia sa politica, dupa modelul PNTCD, in 2000.
Situatia PDL este dramatica spre tragica: in sondaje, partidul a ajuns la o paritate cu USL de 1 la 4 sau chiar la 5. 12-14 procente, fata de cele 60-62 ale USL, inseamna un dezastru.
O paritatea aproape identica, poate chiar ceva mai blanda, s-a regasit si in 2000, intre CDR si PSD. Cele 10-15 procente ale cederistilor se ciocneau in sondaje, in perioada similiara a lui 2000, de cele 48-50 ale social-democratilor. O diferenta care s-a dovedit reala, ba chiar mai mare decat in sondaje, la urne, in momentul alegerilor.
Atunci, PSD a luat cca.45% din parlament, iar CDR 2000, constructia incropita iute de taranisti intru prostirea publicului, a luat sub 6%, ratind legislativul si marcind finalul politic al unui mare partid istoric.
PDL sta si mai teribil, insa: a pierdut puterea inca inainte de alegeri, situatie fara precedent, iar acum face tot posibilul sa-si distruga si bruma de procente care i-a mai ramas.
In locul unor masuri forte, rapide, pentru a mai salva cat se mai poate, mai ales in planul imaginii, pedelistii dau mesaje schizofrenice, care zapacesc complet propriul electorat.
Exemplu: presedintele celei mai mare organizatii din tara, Elena Udrea, ar trebui sa fie bagata piana in gat in campania electorala si in intarirea PDL Bucuresti cat mai mult, pana la alegerile din toamna.
In loc de asta, ea transmite public mesajul ca a venit vremea sa faca un copil. In traducere fara echivoc, asta inseama resemnare si abandon: ma duc acasa si ma ocup de ale mele. Ce speranta sa mai aiba pedelistul de rand, in acest caz?
Rastimp, pliciul penibil al lui Prigoana nici nu se mai aude, asistam, probabil, la cea mai moale campanie a unui candidat post-decembrist, cu exceptia celei a lui Geoana, din vara lui 2004.
Despre Boc nu are sens sa mai discutam, e mult sa ii ceri impingerea partidului spre un scor national cat mai bun atat timp cat el isi numara pe abac voturile de la Cluj: imi iese, nu imi iese socoteala...
In rest, de remarcat ca se fac tot mai puternic auzite in ultima vreme vocile unor Monica Macovei, Cristian Preda si Traian Ungureanu, adica exact acele figuri pe care le rejecteaza pana si pedelistii, darmite restul clasei politice ori al electoratului.
Partituri false si strident interpretate. Niciun folos pentru PDL.
E bine, e rau ca se intampla asta?
Noi credem ca nu e bine deloc. In Romania, regula de fier, din pacate, e ca abuzurile unei puteri sunt continuate si amplificate de urmatoarea. In primul mandat post-decembrist, bunaoara, ordonantele de urgenta erau o mare exceptie, in prezent au devenit o rutina asumarile de raspundere. Si tot asa.
Pentru ca noua guvernare PSD-PNL sa fie cat mai putin tentata sa abuzeze, e important sa existe o opozitie puternica, in masura sa atraga si sprijinul societatii civile, al presei samd si care sa lupte contra deciziilor nedemocratice ale puterii.
Guvernul Nastase nu a fost unul rau, iar daca s-ar fi confruntat cu o opozitie autentica, nu doar debilele PNL si PD, probabil ca multe dintre abuzurile care au facut istorie nu ar mai fi avut loc. Din pacate, in perioada respectiva Romania s-a confruntat cu acelasi fenomen previzibil azi: o prea mare discrepanta intre putere si opozitie. (Faptul ca gaselnita numita ADA a dus la victoria opozitiei in 2004 nu scuza cei peste 3 ani anteriori de apatie politica).
"Ma tem ca USL ar putea lua in toamna 75% din parlament" declara recent, intr-un interviu, liberalul Ludovic Orban. Nu a explicat de ce se teme el anume pentru asta, sigur e ca democratia ar avea de ce sa o faca.
Cu un asemenea scor, de peste doua treimi, guvernarea USL ii poate transpune in viata visul lui Basescu intr-o saptamana: o noua Constitutie.
Desigur, intre ce se va vota si ce si-ar dori actualul presedinte ar putea fi niste diferente "marunte", care ar avantaja strict autorii proiectului.
Nici macar in 2003 nu a existat o majoritate care sa poata modifica chiar dupa bunul plac Constitutia, Nastase fiind obligat sa tina cont si de pozitia celor din opozitie.
Acum, aceasta nici nu ar fi nevoie sa se afle in sala, la vot. Cvorumul de sedinta si voturile necesare pot fi asigurate, dupa cum se prefigureaza, de noua putere.
E doar un exemplu, pe linga Constitutie mai sunt destule alte legi care pot fi adoptate ori modificate la foc automat de noua putere, in conditiile unei majoritati prea puternice.
Sa nu uitam de pachetul de legi ale sigurantei nationale, depus de guvernarea liberala si care asteapta in parlament, rabdator. Intre prevederi, se afla interdictia pentru sefii de servicii secrete de a se implica timp de 5 ani dupa terminarea mandatului in politica, adica adio MRU, adio George Maior, la prezidentialele din 2014. Si exemplele ar putea continua.
Sunt nenumarate motivele pentru care PDL ar trebui sa ramana un partid important chiar si in opozitie; din pacate, asistam la o incapacitate halucinanta de reorganizare, iar degringolada, dezertarile si mesajele confuze iau amploare.
Singura speranta a pedelistilor pare sa se lege de o eventuala scindare a USL, ceea ce ar putea duce la refacerea aliantei cu liberalii, dar si aici isi iau plasa: mult mai probabil, intr-o asemenea eventualitate, vom asista la o absorbtie totala a PDL in PNL si la finalul existentei formatiunii. Adica exact soarta pe care Basescu o rezervase candva liberalilor, numai ca socoteala de acasa nu a apucat sa se mai potriveasca cu cea din targ.