Criza fara precedent prin care trece Alianta, probabil cea mai grava de la infiintarea sa, in septembrie 2003, este departe de a se fi incheiat. Pentru afisarea unor standarde de minima normalitate, liderii liberali si cei democrati au convenit aseara sa declare incheierea ostilitatilor si intoarcerea la problemele guvernarii. Discursurile trase insa la indigo ale lui Tariceanu si Boc, cu privire la "escaladarea tensiunii" din Alianta au lamurit altfel lucrurile. De dragul integrarii, precum si de frica electoratului, liberalii si democratii s-au luat din nou de umeri, continuand insa sa se bumbaceasca pe la spate.
Rufele aliatilor nu s-au albit nicidecum, singura diferenta fiind ca nu vor mai fi spalate in public. Reprosurile s-au pastrat, iar fiecare membru al Aliantei isi spune probabil ca trebuie sa se faca frate cu dracul pana trece puntea integrarii. Intre timp, fiecare isi vede de ale lui, incercand sa puna mana pe puterea absoluta in Romania. Liberalii vor sa treaca Consiliul Suprem de Aparare al Tarii in subordinea Guvernului si sa confere presedintelui de stat un rol decorativ, de bibelou pus timp de cinci ani la fereastra Cotroceniului, pe cand democratii au renuntat deja la menajamente si au dat sfoara-n tara ca fac preselectie pentru crearea unui partid - gigant, de centru-dreapta, care sa sufoce toate celelalte forte politice din Romania. Frictiunile interne ale Aliantei au ramas la latitudinea birourilor de conducere si nu mai trebuie cu nici un pret sa devina publice, pentru a nu ajunge iar la o "escaladare a tensiunii", dupa cum s-au exprimat aseara la unison Boc si Tariceanu. Soarta Elenei Udrea a ramas in plop, la fel insa si cererea liberalilor bucuresteni adresata democratilor de a o exclude din partid. S-a convenit, ce-i drept, asupra asumarii solidare a guvernarii, rezolvand astfel macar una dintre problemele care au macinat Alianta in aceste zile. Pentru simplul privitor, reinnoirea juramintelor nu inseamna mare lucru, pana si prin prisma unui gest aparent banal, facut de premierul Tariceanu la iesirea de la sedinta. Dupa o scurta declaratie de presa, presedintele liberal a plecat pur si simplu de langa aliatul Boc, lasandu-l pe acesta sa vorbeasca singur. Imaginea este mai mult decat elocventa si a spus mult mai multe decat au vrut sa recunoasca liderii Aliantei.

Taranistii lui Ciuhandu au luat locul liberalilor in
super-partidul dorit de PD

Tocmai de accea poate este de inteles pasul imprevizibil facut de PD, care a recunoscut public ca proiectul fuziunii cu PNL a esuat iremediabil si ca se afla in cautarea unor noi aliati. Democratii urmaresc crearea unui super- partid de centru dreapta, prin care spera sa puna mana definitiv pe putere si fara sprijinul liberalilor, deveniti peste noapte marii lor dusmani. Primele semnale au aparut rapid, taranistii lui Gheorghe Ciuhandu aratandu-si ieri disponibilitatea de a incepe discutiile cu PD in vederea crearii noului partid. Partidul Popular Crestin Democrat a anuntat ca va incepe sa participe la discutii cu reprezentantii democratilor in vederea "coagularii unei alternative de centru dreapta durabile". Pentru PD absorbtia PPCd-ului ar insemna o lovitura formidabila de imagine, iar noua formatiune, paradoxal, ar aduce probabil mai multe voturi decat cele 1,2% cu care este actualmente creditat partidul lui Ciuhandu, din simplul motiv ca ar reactiva electoratul crestin-democrat, intrat cumva in amortire. Pe de alta parte, democratii au dat de subinteles liberalilor nemultumiti de actualii lor sefi ca sunt asteptati cu bratele deschise in PD si in functie de mersul evenimentelor, este foarte probabil ca acest lucru chiar sa se intample pana la expirarea termenului de valabilitate al Aliantei, in 2008. In aceste conditii, vorbim de declansarea unor alegeri anticipate, pe care, sa nu uitam, PD le-a pronosticat consecvent ca avand loc in toamna acestui an. Situatia ar deveni in acest caz catastrofala pentru liberali, ramasi practic singuri pe esichierul politic si in evidenta cadere de credibilitate.