Adrian Nastase publica pe blog articolul intitulat "Absurdul asumarii", pe care il puteti citi in continuare.
Guvernul Boc a facut ce a spus ca face. Este o premiera. In deplinul dispret al Parlamentului si al Constitutiei (asta nu mai este o premiera) - pentru c-a refuzat sa accepte o decizie a CCR cu privire la conflictul institutional sesizat de Senat - Guvernul Boc si-a asumat raspunderea pe Legea Educatiei.
Sunt mai multe lucruri care trebuie spuse:
In primul rand, Legea pe care si-a asumat Guvernul raspunderea este semnificativ diferita de cea din comisia de Educatie a Senatului. Adica, este un proiect nesupus dezbaterii publice si parlamentare. Adica, exact ceea ce judecatorii Curtii Constitutionale considerau ca reprezinta un element care nu permite asumarea raspunderii guvernamentale. Sa vedem ce va spune aceeasi institutie acum...
In al doilea rand, Guvernul practic si-a asumat cu ranjetul pe buze sa isi bata joc de ideea de dezbatere pe tema Legii Educatiei, reintroducand in lege absurditatile incredibile pe care Parlamentul le eliminase. Atentie! A fost vorba de decizii luate prin consens, mai ales la Senat.
In al treilea rand, si aici se gaseste si explicatia pentru titlul dat acestei postari, suntem intr-o situatie de un absurd incredibil, si am sa va explic de ce. Legea aflata in acest moment in Comisia de Invatamant din Senat va fi in continuare dezbatuta si supusa aprobarii. Conform articolui 72 al.4 si 5 din Regulamentul Camerei superioare, "(4) in cazul in care o comisie examineaza in fond mai multe proiecte de lege si propuneri legislative care au acelasi obiect de reglementare, aceasta va intocmi un singur raport de admitere; (5) pentru fiecare dintre celelalte proiecte de lege sau propuneri legislative se intocmeste raport de respingere."
PDL ar putea sugera, asadar, ca proiectul de la Senat va primi raport de respingere, dar... surprize, surprize.
Iata ce spune articolul 93, al. 2: "In cazul in care proiectul sau propunerea legislativa a fost adoptata de catre Camera Deputatilor, retragerea nu mai poate fi facuta din momentul sesizarii Senatului"! Iar acest alineat se refera exact la situatia in care se afla acum Legea Educatiei, nu aceea asumata, ci aceea din Senat (ma incurc si eu in absurdul asta).
Practic, Guvernul si-a angajat raspunderea pe o lege ale carei prevederi vor fi modificate, daca actul normativ aflat in lucru la Senat va fi adoptat si promulgat. Legea pe care Guvernul si-a asumat raspunderea, la randul ei, nu poate anula actul normativ in lucru la Senat, pentru ca acesta nu exista. "Legea" din Senat va deveni de jure si de facto lege dupa adoptare si promulgare. Iar acesta va fi un act normativ nou, care il va anula pe cel al Guvernului. Un heirup extraordinar. Asta, daca Legea pe care Guvernul si-a asumat raspunderea nu cade la CCR sau Guvernul nu cade la motiunea pe care o introducem in legatura cu asumarea raspunderii. Oricare formula este de dorit.
Prima cale pentru a opri aceasta absurditate a Guvernului este, deci, sa sustinem motiunea de cenzura. PSD va semna aceasta motiune si vom face tot ce depinde de noi pentru ca efectele acestei legi sa nu se produca. A doua cale este sa acceleram discutiile din Senat, unde exista dezbateri si unde se poate adopta un act normativ care il va inlocui pe cel asumat de Guvern. Asta, daca judecatorii Curtii Constitutionale nu ne fac o supriza placuta...