Inpolitics informeaza: Istoria unui perdant de profesie: Mircea Geoana (Autor: Bogdan Tiberiu Iacob)

Mircea Geoana și-a inceput cariera in PSD timid si o termina stupid. A intrat in guvern aproape pe usa din dos, si tot pe usa din dos a iesit dupa toate alegerile la care a luat parte. Desigur, cu exceptia "accidentului" de la congresul PSD din 2005, ale carui culise nici pana azi nu sunt elucidate deplin, si care i-a adus sefia partidului. Drama este ca esecurile lui Geoana au devenit, intotdeauna, esecurile PSD, iar partidul care altadata domina scena politica a ajuns sa piarda pe linie toate bataliile. Paradoxal, dupa ce l-a condus la infringere ca lider, in ultimii 7 ani, in toate luptele, Geoana ar mai putea "conduce" PSD spre inca una, din postura de outsider.
Spuneam ca personajul si-a inceput cariera in PSD timid si a intrat in guvern aproape pe usa din dos. Cei cu tinere de minte isi amintesc ca, in 2000, ambasadorul Geoana a fost numit ministru de Externe provizoriu, pentru numai un an, pe un post batut in cuie pentru Adrian Severin, aflat atunci pe cei mai mari cai cu putinta, ca detinator al presedintiei Adunarii Parlamentare a OSCE. Pentru ca mandatul lui Severin se incheia abia in 2001, PSD a decis ca Geoana sa devina ministru pentru doar un an, pina la venirea lui Severin, timp in care urma sa i se pastreze, neocupat, postul de ambasador la Washington. A fost suficient de abil, insa, pentru a face uitata povestea mizera din 1996 - cind saluta victoria PNȚCD si infringerea "cancerului democratiei" - si a intra sub pielea cui trebuie, l-am numit pe Iliescu, pentru a nu mai fi clintit din fotoliu patru ani.
In PSD s-a inscris abia in octombrie 2001, primind functia marunta de secretar executiv. Cam in aceeasi perioada incepea sa se faca stiuta si grandomania sa, aplecarea spre opulenta si cultivarea propriei persoane, prin aniversari cu staif maxim la Vila Lac, preluarea fostei resedinte a presedintelui Constantinescu drept locuinta de serviciu samd. Marea iscusinta a personajului a fost aceea de a intui ce isi doreste Ion Iliescu: un personaj in partid si guvern care sa il contreze din cind in cind pe Nastase, pentru a nu-i permite sa se umfle prea tare in pene. Tradarea lui Melescanu era prea proaspata in mintea gurului PSD pentru a nu lua masuri.
Iar Geoana s-a achitat cu brio, conflictele sale cu Nastase devenind repede de notorietate.
Pindind la cotitura orice pas gresit al liderului PSD in relatia cu seful statului de atunci, visul lui Geoana era ori sefia guvernului, dupa venirea lui Nastase la Cotroceni, ori pe cea a guvernului. Orice, numai mare sa fie.
In 2004, a venit, insa, lovitura: abilul Nastase, mirosind personajul, il trimite la munca de jos (din perspectiva lui Geoana), adica la primaria capitalei.
Externistul se chinuie sa scape de sarcina, dar e inutil.
Batut mar de Basescu, exponentul unui partid mult mai marunt, Geoana nu doar ca nu lasa capul in pamint, dar face tot posibilul sa transforme, cu un tupeu aiuritor, infringerea in victorie.
Flacara sperantei se aprinde pentru el imediat dupa locale, atunci cind, enervat de reprosurile lui Iliescu pentru scorul excelent al noii aliante DA, Nastase ameninta cu demisia de la sefia PSD si retragerea din cursa prezidentiala.
In PSD se produce o criza, iar Geoana e vehiculat in presa (in special cea unde avea relatii excelente) drept potential candidat prezidential. Intr-un interviu dat Mediafax, agentia finului Sirbu, el declara fara rezerve, comentind esecul de la primarie: "Din punctul meu de vedere, asa cum spune un proverb, tot ceea ce nu te ucide te intareste. Cred ca am iesit intarit din aceasta experienta". In acelasi interviu se declara gata sa accepte candidatura prezidentiala ori, daca nu, includerea intr-o formula de guvernare.
Eroarea majora a lui Nastase, dupa depasirea crizei din iulie, s-a produs in septembrie 2004, cind l-a nominalizat pe Geoana drept premier al unui guvern PSD dupa alegeri. De ce Geoana, de ce eroare?
Simplu: Nastase l-a ales pe externist pentru ca, in special dupa esecul la primarie, era cel mai slab, politic vorbind, mai neexperimentat si mai usor de controlat nume dintre cele aflate in carti, neoficial, pentru postul de premier, ne referim la Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea si Ioan Mircea Pascu. Desi Iliescu a dat clar de inteles ca nu agreeaza aceasta varianta, Nastase s-a tinut tare. Din nefericire pentru PSD.
Cateva luni mai tirziu, a doua zi dupa primul tur de scrutin, "premierul" Geoana se repede sa declare public ca PSD nu are nevoie de voturile extremistilor PRM. In paralel, Basescu si alianta DA tac malc, abili, astfel ca in turul doi, voturile lui Vadim nu merg la Nastase, ci la Basescu, ales presedinte. A fost primul rand de alegeri "mancat" de Geoana pentru pesedisti.
Devenit lider al PSD, scurt timp dupa alegeri, cu ajutorul noii puteri (Basescu insusi a recunoscut-o dupa citiva ani), Geoana gireaza noi esecuri in alegeri: anticipatele de la primaria capitalei, in 2005, europenele din 2007, localele si parlamentarele din 2008, europenele din 2009 si, in fine, prezidentialele din acelasi an.
Ideea demisiei nu e luata nicio clipa in calcul; dupa fiecare noua infrangere, personajul iese "intarit" si pregatit pentru altele. Niciun muschi nu ii tresalta pe fata nici chiar cind Oprescu, eliminat din PSD, candideaza pe cont propriu si infrange uriasa masinarie de partid a lui Basescu, in timp ce omul PSD, Cristian Diaconescu, nici macar finala nu o prinde.
In paralel, e derulata actiunea de demolare a nucleului dur al PSD, prin eliminarea celor mai sonore nume si promovarea, in locul lor, a unor pigmei politici, carne de tun pentru regimul Basescu. Trei sferturi din guvernul Nastase, laudat azi pana si de dusmani, e tras pe linie moarta ori silit sa plece din partid. Nastase, personal, e sacrificat prompt si obligat sa plece de la sefia Camerei Deputatilor, care e predata, umil, noii puteri.
Iliescu, insusi, e la un pas de excludere, in 2005, ceea ce ii provoaca un sever atac cardiac. Intrebat daca crede ca Iliescu mai poate face politica dupa incident, Geoana raspunde presei cu un ranjet cinic si gros: "Nu stiu, intrebati medicii!".
Singura mare victorie a PSD din ultimii 7 ani e debarcarea lui Geoana, la congresul din 2010; din nefericire, s-a subestimat potentialul distructiv al acestuia. Fostul lider trebuie eliminat de mult. Acum, PSD trebuie sa se pregateasca pentru ultimul asalt contra sa, derulat de un lider mai degraba coada de topor a adversarilor decit fidel principiilor stangii.
Iar batalia nu va fi usoara, pentru ca in spatele lui Geoana se randuiesc, deja, armatele puterii, in frunte cu presa de casa care s-a grabit sa il mangaie, duios, pe frunte.
Acum incepe adevaratul examen pentru Victor Ponta, liderul care a preluat un partid prabusit, dezlanat si plin de datorii si care, mai inainte de a da piept cu dusmanii, in alegeri, va trebui sa treaca de "prieteni".