Dan Constantin publica in Jurnalul National articolul "Suntem deja in epoca post-Basescu", pe care il puteti citi in continuare.
• Traian nu gaseste succesori capabili sa-i duca regimul mai departe.
• Basescienii, speriati de moarte de Opozitia Unita.
Zbaterile regimului Mubarak arata cat de complicata devine pentru destinul unei tari succesiunea puterii in dictatura. Romania a trecut printr-un proces asemanator in mai multe randuri, de fiecare data situatiile explozive fiind detonate din afara. Carol al II-lea a fost obligat sa plece peste noapte ca urmare a clauzelor secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov. Dictatura carlista a fost inlocuita de statul national-legionar, nu pe baza unui program de tranzitie; ca urmare, la putin timp s-a produs rebeliunea legionara din ianuarie 1941 infranta de armata ramasa loiala lui Antonescu. Lectia nu i-a servit Maresalului care nu a putut in conditii de razboi, cu Armata Rosie la Prut, sa asigure o tranzitie spre un alt regim.
Romania este cea care a pierdut, inlaturarea dictaturii lui Antonescu prin lovitura de palat de la 23 august deschizand calea dictaturii proletariatului si includerea tarii in "lagar". In fine, regimul Ceausescu a primit lovituri mortale din exterior, comunismul din Europa fiind dizolvat la ordinul Moscovei, tot de acolo de unde sosise. Iubitor (superficial) de istorie, Nicolae Ceausescu a refuzat sa inteleaga lectiile acesteia, ratand succesiunea si lasandu-se prins in capcana unei revolte populare. Trei dictatori, trei prabusiri cu grad de catastrofa au marcat istoria schimbarilor in Romania timp de o jumatate de secol (1940-1990). Este si aceasta o explicatie a tranzitiei lente a tarii spre democratie care la noi are radacini firave, trunchiul stramb si fructul amar.
In spatiul public s-au facut in ultimul timp multe referiri la tendintele dictatoriale in timpul mandatului inceput de Basescu Traian in 2004. Chiar si sintagma "regimul Basescu", cvasiunanim acceptata, indica perceptia unei realitati care are ca fir conducator o restrangere graduala, constanta a libertatilor cetatenesti, o diminuare a rolului institutiilor democratice. Interceptarea convorbirilor, intarirea politiei politice, discreditarea Parlamentului, respingerea Opozitiei de la orice dialog real, restrangerea drepturilor sindicale, violenta contra manifestantilor, politizarea televiziunii publice si a tuturor institutiilor statului, masuri economice abuzive, cod restrictiv al muncii sunt doar cateva dintre "bucuriile" aduse de regimul Basescu pentru societatea romaneasca.
Dorinta nemarturisita a fiecarui dictator este ca regimul creat de el sa dureze cat mai mult. Prin realegeri succesive, cu respectarea formala a democratiei si, atunci cand Consti tu tia nu o mai permite, prin gasirea de suc cesori fideli, demni urmasi sa-i de¬savarseasca "opera". Traian Ba ses cu se gandeste la ambele variante. Constitutional, si-ar dori o suspen da re care lasa poarta deschisa unei alegeri. A spus-o clar: ma suspenda, candidez si castig! Deci un Basescu 3, dupa Basescu 1 si 2. Metoda clonarii Guvernului Boc iata ca poate fi aplicata si in folos propriu la Cotroceni pentru prelungirea domniei lui Traian B.
Succesiunea de tip asiatic, prin pasarea sceptrului puterii in familie, nu prea are solutii in cazul nostru. Atunci, apropiatii familiei? Elena Udrea freamata de nerabdare sa fie prezidentiala; ar fi o succesiune fireasca, gen telenovela sud-americana, care, plantata pe manele si stropita cu bani si servicii secrete, poate rezista in fata unei Opozitii dezbinate.
Basescu este in cautare si de alte nume mai putin telegenice. Partidul de guvernamant este o gradina prea mica si timpul preseaza. Faptul ca Opozitia vrea sa construiasca un front comun ii strica planurile lui
Basescu. Gasirea de nume din afara PDL, ca solutie apolitica, nu mai poate fi aplicata in cazul unei solutii politice a Opozitiei unite. Furia atacurilor basescienilor impotriva acestei constructii politice arata ca am intrat deja in epoca post-Basescu. Un succesor din interiorul Dreptei, care sa-si asume supravietuirea regimului Basescu, are insa putine sanse de succes intr-un scrutin prezidential.
Cum va arata scena politica fara presiunea acestui regim? Oricum, se va respira mai usor si lumea nu va mai vorbi in soapta. Chiar daca vom fi la fel de saraci vom putea macar zambi.