Wikipedia: Lucretia Borgia
Lucretia Borgia (n. 18 aprilie 1480, Subiaco, Statele Papale - d. 4 iulie 1519, Ferrara, Statele Papale) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentista care a devenit mai tarziu Papa Alexandru al VI-lea, si a Vannozzei dei Cattanei. I-a avut ca frati pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia si Gioffre Borgia. Familia Lucretiei a servit ulterior drept model lui Niccolo Machiavelli, care a descris actiunile politice dure si coruptia sexuala despre care se crede ca erau caracteristice papalitatii renascentiste. Lucretia a fost descrisa ca o femeie fatala, rol in care a aparut in numeroase lucrari de arta, romane si filme. Un tablou intitulat Portretul unei tinere de Dosso Dossi de la Galeria Nationala Victoria, a fost identificat drept portret al Lucretiei in noiembrie 2008.Mai multe alte tablouri, cum ar fi cel al lui Bartolomeo Veneziano, despre care s-a spus ca ar fi ale ei, nu au fost acceptate de cercetatori. Ea este descrisa ca avand par blond lung pana mai jos de genunchi, ten frumos, ochi caprui, dar care isi schimbau culoarea, piept plin si inalt si o gratie naturala care o faceau sa para ca merge pe aer; toate aceste atribute erau foarte apreciate in Italia acelor ani. Se stie putin despre Lucretia ca personaj istoric. Complicitatea sa in masinatiunile politice ale tatalui si ale fratilor sai nu poate fi clarificata. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe casatorii cu oameni importanti si puternici, cu scopul de a-si satisface ambitiile politice. Lucretia a fost casatorita cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) si cu Alfonso d'Este (duce de Ferrara). Conform traditiei, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui si Cesare ar fi aranjat asasinarea sa dupa ce relatia cu el si-a pierdut utilitatea politica.

Familia

Nascuta la Subiaco in 18 aprilie 1480, este al treilea copil al cardinalului spaniol Rodrigo Borgia arhiepiscop de Valencia, care in 1492 va fi ales papa al bisericii romano- catolice cu numele de Alexandru al VI-lea. Mama, Vannozza dei Cattanei, originara din Brescia, era de cincisprezece ani amanta lui Rodrigo. Lucretia este singura fiica a lui Rodrigo si Vannozza. Lucretia are doi frati mai mari Cesare si Giovanni, iar doi ani mai tarziu se naste Gioffre Borgia. Rodrigo Borgia in realitate avea deja alti trei fii de la alte femei, mai mari decat fiii cu Vannozza: Pedro Luìs, Girolama si Isabella, care au avut putine raporturi cu fratii vitregi. Rodrigo chiar daca si-a recunoscut copiii la nastere, ascunde atat de bine paternitatea, incat in 1492 Cesare si Giovanni treceau drept nepoti ai cardinalului. Micutii Borgia au fost foarte influentati de originile lor catalane. Lucretia si Cesare erau foarte legati, uniti de un sentiment reciproc de dragoste si fidelitate. Probabil, in primii ani ea traieste cu Vannozza in casa din piata Pizzo di Merlo la Roma, Rodrigo initial incercand sa tina ascunsa existenta fiilor. Era foarte iubita de tatal ei, care dupa unii istorici, o iubea la modul superlativ. Cu mama ei in schimb are un raport detasat. Mai tarziu este data in grija unei verisoare a tatalui sau, Adriana Mila vaduva nobilului Ludovico Orsini. Aceasta supusa lui Rodrigo, o pazea pe Lucretia si il ajuta pe cardinal in relatia acestuia cu nora sa,Giulia Farnese Orsini, (care luase locul Vannozzei), care avea paisprezece ani. Intre Giulia si Lucretia naste o mare prietenie, care-i va fi de ajutor Lucretiei la plecarea lui Cesare la universitatea din Perugia, sau la moartea fratelui vitreg Pedro Luìs.Lucretia, ca si alte figuri feminine ale familiei sale, creste supusa puterii de predominanta sexuala masculina a tatalui sau Rodrigo. Are senzualitatea si indiferenta morala a tatalui si fratilor sai, dar stie sa fie gentila si miloasa.

Copilaria

Crescuta de Adriana, Lucretia a primit o educatie completa: invata spaniola, italiana, franceza si putina latina; studiaza si muzica, desenul, dansul si broderia. Este invatata sa se exprime cu eleganta si elocventa, iar cu Carlo Canale, ultimul sot al Vannozzei, (care-i transmite dragostea pentru stiintele umanistice), studiaza latina, greaca, poezia si artele in general. In conventul din San Sisto invata practicile religioase. La unsprezece ani este promisa de sotie a doi pretendenti spanioli: cardinalul Borgia imaginase un viitor in Spania pentru fiii sai. In 1491 este ales initial Cherubino Juan de Centelles, cu un contract ce prevedea o dota de 100.000 de timbres, o parte in bani si o parte in bijuterii, cadou din partea familiei Borgia. Dupa doua luni Rodrigo Borgia incheie alta intelegere matrimoniala cu un alt spaniol, Gaspare di Procida, fiul contelui de Aversa. Dar in 1492, cand este ales papa cu numele de Alexandru al VI-lea, rupe logodna cu cei doi pretendenti despagubind cele doua familii. Devenind papa, planurile matrimoniale pentru Lucretia se schimba total: acum poate sa tinteasca mai sus de niste simpli nobili spanioli, astfel pontiful incearca sa o marite pe Lucretia in Italia, pentru a strange aliante politice cu familiile nobililor la putere. Cardinalul Ascanio Sforza, il propune papei pe nepotul sau Giovanni Sforza, 27 de ani, duce de Pesaro, feuda papala. Datorita acestei casatorii, papa incheie o alianta cu puternica familie Sforza. In aceasta perioada, papa ii da cadou Lucretiei palatul din Santa Maria in Portico. Adriana Mila conduce casa nepoatei, iar Giulia Farnese Orsini, e doamna de companie. Dupa putin timp casa devine punct de intalnire monden, fiind frecventata de rude, prieteni, adulatori, doamne nobile si invitati din case princiare. Printre acestia in 1482 Lucretia e vizitata si de Alfonso d'Este, cel ce va deveni cel de-al treilea sot.


Contesa de Pesaro
In 2 februarie 1493, are loc casatoria prin procura dintre Lucretia, care are treisprezece ani si Giovanni Sforza. In 2 iunie 1493, cand contele de Pesaro ajunge la Roma, cei doi se intalnesc pentru prima oara. In 12 iunie se celebreaza casatoria religioasa, in Apartamentul Borgia. Gratia Lucretiei este laudata: are un mers atat de lin ca pare ca pluteste. Dupa o cina fastuoasa, Lucretia nu este condusa la patul nuptial, pentru ca Papa vrea ca nunta sa fie consumata peste 5 luni, poate din cauza varstei fragede a miresei, sau poate rezervandu-si posibilitatea de a anula casatoria in cazul in care isi schimba obiectivele politice. La inceputul lui august, pentru a fugi epidemiei de ciuma, Giovanni Sforza paraseste Roma si nu este clar daca Lucretia l-a insotit. Chiar daca a devenit contesa de Pesaro, pentru Lucretia nu s-a schimbat nimic, in afara de pozitia sociala: ca femeie maritata are o pozitie sociala mai importanta. Sotul sau se intoarce la Roma inainte de craciun si petrece sarbatorile cu Lucretia, dar Papa in acea vreme isi schimba aliantele alaturandu-se aragonezilor din Neapole, datorita casatoriei dintre fiul sau Gioffre Borgia cu Sancha de Aragon. In acest fel nu recunoaste pretentiile lui Carol al VIII-lea al Frantei, asupra pamanturilor napolitane. Dupa cateva luni, isi insoteste sotul la Pesaro impreuna cu Adriana si Giulia, care aveau datoria de a veghea asupra ei. Ajunsa la Pesaro, Lucretia este primita bine de nobilimea locului, care-i satisface orice dorinta. Se distreaza atat de bine, incat uita sa-i scrie cu regularitate tatalui, care este in dificultate. Devine prietena cu frumoasa Caterina Gonzaga, sotia lui Ottaviano da Montevecchio, care exploateaza aceasta relatie pentru a-si proteja propria familie. Mai tarziu, tatal sau o mustra pentru ca nu le-a impiedicat pe Adriana si Giulia sa mearga la Capodimonte, la capataiul lui Angelo Farnese, fratele Giuliei, unde au ajuns prea tarziu. In timpul invaziei Italiei de catre armata franceza condusa de Carol al VIII-lea, Lucretia ramane in siguranta la Pesaro, unde duce o viata luxoasa. Alexandru al VI-lea datorita abilitatii diplomatice, nu sufera daune de pe urma invaziei franceze. In 31 martie 1495 creeaza Liga Sfanta, armata de coalitie impotriva francezilor, care condusa de Francesco Gonzaga, invinge armata franceza in batalia de la Fornovo. In acel an dupa paste, Lucretia se intoarce la Roma, in timp ce pozitia sotului devine tot mai ambigua: papa ii ordonase sa abandoneze Pesaro si sa se puna in serviciul sau, in timp ce Giovanni avea intentia sa se alature lui Ludovico il Moro. In martie 1496, Lucretia il cunoaste pe Francesco Gonzaga. In mai sosesc la Roma Gioffre si Sancha, care pana atunci traisera la Neapole. Curand Lucretia si Sancha devin bune prietene. In 10 august 1496 se intoarce la Roma Giovanni Borgia, care plecase in Spania in 1493, pentru a se casatori cu o verisoara a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon. Papa ii incredinteaza conducerea armatei papale impotriva familiei Orsini, care-l tradase in timpul invaziei franceze. Dar campania tanarului Borgia se termina cu un dezastru.

Anularea casatoriei si relatia cu Perotto

In 26 martie 1497, Giovanni Sforza fuge din Roma. Aceasta fuga neasteptata, se spune ca a fost dictata de teama de a nu fi ucis de familia Borgia si ca Lucretia insasi si-ar fi avertizat sotul. Alexandru al VI-lea ordona ginerelui sa se intoarca de mai multe ori, dar acesta refuza. Ludovico il Moro incearca o mediere cu Giovanni Sforza, intrebandu-l care este motivul fugii sale. Sforza ii spune ca papa este furios pe el si fara motiv o impiedica pe sotia lui sa vina la el. Prin urmare Ludovico il Moro ramane surprins cand papa ii cere sa-l convinga pe Giovanni sa se intoarca la Roma. Intr-un final la 1 iunie, cardinalul Sforza il anunta pe Ludovico il Moro ca Papa intentioneaza sa anuleze casatoria. Pentru a obtine anularea, papa declara ca Lucretia fusese promisa lui Procida Gaspare di'Aversa si ca Giovanni fiind impotent, casatoria nu fusese consumata, deci casatoria era nula. In acest fel nu poate incepe un proces de anulare a casatoriei. Atunci Giovanni Sforza il acuza pe papa de incest cu fiica sa. Ludovico il Moro nu da atentie insinuarii pentru a evita un scandal, in schimb ii propune lui Giovanni sa dovedeasca ca e capabil sa consume casatoria, in fata unor martori (sa aibe un raport sexual cu sotia sau alte femei in fata unor martori acceptati de ambele parti), dar acesta refuza. Intre timp, Lucretia se refugiaza la manastirea San Sisto, pentru a scapa de scandalul iscat. Acolo, la jumatatea lunii iunie afla de asasinarea fratelui sau Giovanni Borgia, al carui ucigas nu a fost descoperit niciodata in mod oficial (chiar daca se spunea ca ar fi fost ucis de Cesare). Putin mai tarziu familia Sforza nu-l mai sprijina pe Giovanni Sforza, pentru a nu-l supara pe Alexandru al VI-lea, asa ca Giovanni Sforza este nevoit sa semneze de fata cu martori anularea casatoriei pe motiv de impotenta. Lucretia confirma inaintea judecatorilor ca nu fusese consumata casatoria si este declarata virgo intacta, fara sa fie nici macar controlata de matroane (12 decembrie 1497). Anularea casatoriei are un efect negativ asupra reputatiei Lucretiei, dat fiind ca erau putini cei care credeau in impotenta lui Giovanni si in virginitatea Lucretiei: astfel incep sa circule zvonuri despre incestul familiei Borgia. Cateva luni mai tarziu are loc alt scandal. In 14 februarie 1498 este gasit in Tibru cadavrul lui Pedro Calderon, cunoscut si cu numele de Perotto, un tanar servitor spaniol al papei. Burcardo, maestrul de ceremonie al papei, spune ca tanarul nu a cazut in Tibru din proprie initiativa, adaugand ca: in oras s-a vorbit mult. In Diarii-le sale, venetianul Marin Saudo povesteste ca impreuna cu Perotto, ar fi fost gasit si cadavrul uneia dintre doamnele de companie ale Lucretiei. Multi il indica pe Cesare Borgia ca cel care a dat ordin ca Perotto sa fie ucis, probabil pentru ca ar fi lasat-o insarcinata pe Lucretia. Cum in acea perioada se organiza a doua casatorie a Lucretiei, Cesare nu ar fi permis nimanui sa intervina in proiectele sale si ale papei si de aceea s-ar fi razbunat pe cei responsabili. Intr-un raport din 18 martie, ducele Ercole I d'Este este informat ca fiica papei a nascut. Despre copil nu se stie nimic, chiar daca unii istorici l-au indentificat cu l'infans romanus, Giovanni Borgia, fiul lui Alexandru al VI-lea, deci frate vitreg al Lucretiei, nascut in acea perioada si caruia ea ii fusese foarte afectuoasa.

Ducesa de Bisceglie

La intoarcerea ei in palatul Santa Maria in Portico, tratativele pentru a doua casatorie erau terminate. Cu o zestre de 40.000 de mii de ducati de aur, ar fi luat de sot pe Alfonso de Aragon, fiu ilegitim al lui Alfonso al II-lea de Neapole, si frate cu Sancha de Aragon. Prin aceasta unire, familia Borgia urmarea apropierea de tronul din Neapole. Cesare trebuia si el sa o ia in casatorie pe Charlotte de Aragon, fiica legitima a regelui Frederic I de Neapole, dar spre dezaprobarea Papei, casatoria nu are loc. Cesare mergand la curtea lui Ludovic al XII-lea al Frantei, se casatoreste cu fiica acestuia, Charlotte d'Albert, sora regelui Navarei. Nunta are loc in Apartamentul Borgia la 21 iulie 1498, fara mare fast. Lucretia se indragosteste imediat de tanarul duce de Bisceglie (17 ani). Contemporanii in unanimitate spuneau: este adolescentul cel mai frumos ce a fost vazut vreodata in Roma. Urmatoarele luni cei doi tineri traiesc in liniste, primesc la curtea lor poeti, scriitori, cardinali si printi. Sub protectia celor doi se formeaza un mic partid aragonez, ceea ce il preocupa putin pe Cesare Borgia. Chiar daca Lucretia uraste politica, invata sa-si apere propriile interese.In 9 februarie 1499 Lucretia are un avort din cauza unei cazaturi. Doua luni mai tarziu e din nou insarcinata. Vestea casatoriei lui Cesare o bucura pe Lucretia, dar nu si pe Alfonso si Sancha, pentru ca acestia inteleg ca familia Borgia si-a schimbat din nou tabara politica. Papa incearca sa linisteasca anxietatea crescanda a lui Alfonso, dar acesta fuge la Genazzano, lasandu-si sotia disperata si insarcinata in luna a sasea. Papa, furios, o goneste pe Sancha din Roma si pune garzi in fata palatului Lucretiei, cand afla ca Alfonso ii cere Lucretiei sa vina la el. Pentru a evita ca cei doi fii ramasi singuri sa-si urmeze respectivii soti, ii trimite la Spoleto, numind-o pe Lucretia guvernatoare. Cand papa isi trimite copiii la Spoleto, fortareata situata la nord de Roma, demonstreaza ca s-a alaturat partidului francezilor. Lucretia si fratele sau uniti prin casatorie cu Regatul de Neapole, din dorinta Papei si a lui Cesare, sunt constransi tot din dorinta familiei Borgia sa abandoneze interesele familiei adoptate prin casatorie. La Spoleto, Lucretia si Gioffre trebuie sa indeparteze eventualele trupe napolitane, trimise in ajutor ducatului de Milano invadat de trupele franceze, conduse de Cesare Borgia si Ludovic al XII-lea al Frantei. La Spoleto, primiti calduros de locuitori, spre deosebire de fratele sau care prefera sa vaneze, Lucretia se dedica guvernarii: printre altele, instituie o trupa de maresali care sa pastreze ordinea in oras si face un armistitiu cu orasul rival Terni. O luna mai tarziu ajunge la ea Alfonso, pe care papa reuseste sa-l calmeze facandu-i cadou orasul si teritoriul din Nepi. In 14 octombrie Lucretia, Alfonso si Gioffre se intorc la Roma, iar in noaptea de 31 octombrie da nastere unui baiat ce primeste numele de Rodrigo de Aragon. In 29 iunie 1500, o furtuna puternica provoaca prabusirea unui cos pe acoperisul Vaticanului. Molozul cade peste etajele inferioare si mor 3 persoane, iar papa este extras de sub moloz lesinat si usor ranit la frunte. Acest fapt, il face pe Cesare sa incerce (in caz ca moare papa), sa pastreze bogatia imensa, obtinuta din continuele victorii in Romagna. Este sustinut de Franta si Republica Venetia, dar Spania si Neapole nu il sustin, vazand un posibil inamic in sotul Lucretiei, Alfonso de Aragon. Asa ca in noaptea de 15 iulie 1500, Alfonso este atacat de oameni inarmati si chiar daca incearca sa se apere, este ranit grav la cap si la brate. Lucretia si Sancha au grija personal de ranit, il pazesc zi si noapte. Crezandu-l vinovat pe Cesare de cele intamplate, ele cer papei o escorta armata pentru a supraveghea camera ducelui, cheama medici de la Neapole si prepara singure mancarea de frica sa nu fie otravit. In 18 august, prin inselaciune, cele doua sunt indepartate de camera bolnavului, care era in afara pericolului si se insanatosea. Alfonso este strangulat de Michelotto Corella, ucigasul personal a lui Cesare.
- In aceasi seara - scrie Burcardo - spre prima ora a noptii, cadavrul ducelui de Bisceglie a fost transportat la basilica San Pietro si depus in capela di nostra Signora delle Febbri. Cesare, care initial raspandeste zvonul ca Alfonso a fost ucis din ordinul familiei Orsini, se justifica inaintea papei spunand ca Alfonso incercase sa-l ucida. In timp ce Alexandru al VI-lea accepta explicatia fiului sau, Lucretia nu-l crede. Furioasa pe fratele si tatal sau, cade prada disperarii, refuza sa manance, si cade la pat cu febra. Cand papa vede durerea ei evidenta, o trateaza cu raceala.
- La inceput era in gratiile papei madona Lucretia care e inteleapta si liberala, dar acum papa n-o iubeste prea mult, scrie ambasatorul Venetiei, Polo Capello.

(Va urma)