(Continuare)

"Internetul e fast-food-ul gandirii"

- Mai supravietuiste presa scrisa internetului?
- Cotidianului ii ia locul tot mai mult internetul, pe care-l definesc ca fast-food-ul gandirii: te duci, repede, te uiti in viteza, consumi stiri, cateva date repede, dar nu e totuna cu un pranz temeinic la restaurant sau acasa. Din cate-am vazut, si in Occident incepe sa creasca interesul pentru saptamanale, pentru ca internetul nu poate, totusi, sa asigure nevoia de a citi. Eu, spre exemplu, mai mult de 15 randuri nu pot citi pe internet. Am tablete, e-book, laptop, dar nu pot citi. Pentru cel care vrea sa citeasca, un saptamanal sau o revista lunara e un instrument mult mai bun decat internetul. Daca m-as intoarce in presa activa, ar fi numai pentru a face un saptamanal. Mereu am spus: am debutat postdecembrist cu saptamanale generaliste - "Zig-Zag Magazin" si "Express Magazin" , care au avut 600.000 tiraj si au si asigurat banii pentru "Evenimentul zilei".
- Ati vrea sa reabilitati saptamanalul?
- Da, pentru ca a disparut acest gen, acea publicatie de 60 de pagini in care omul sa gaseasca evenimentele politice povestite, interviuri de 4-5 pagini, reportaje. Cred ca ar avea succes. Cei mai multi investitori vor insa televiziuni de stiri si ziare, pentru ca ele influenteaza politic si mai pot ciupi ceva parale de la politicieni. O singura conditie este la acel saptamanal: cei care lucreaza trebuie sa fie gazetari. Nu poate fi realizat de fatuce care se angajeaza la 22 de ani numai de dragul de a avea un job sau de dragul de a le vedea mamicile lor la televizor. Acel saptamanal sa poata sa reabiliteze scrisul in gazetarie. Sa citesc eu de dragul textului, nu neaparat ca sa aflu informatia. Texte in vecinatatea cu proza.

Polemica blanda cu domnul Liiceanu

- Criticii v-ar spune ca ati pus bazele tabloidului.
- Am avut asta-vara, ca deja a trecut vara, un dialog TV cu domnul Gabriel Liiceanu. Domnul Liiceanu m-a mustrat public pentru ca am promovat senzationalismul si a lasat sa se inteleaga ca presa care se face astazi nu-i o presa de calitate, de idei. De mult tin sa polemizez bland cu domnul Gabriel Liiceanu.Trebuie sa spun tuturor ca una este Ion Cristoiu de la biblioteca, anume care scrie carti si cerceteaza, si una este gazetarul. Exista foarte multi intelectuali, cum e si domnul Liiceanu, care confunda aceste doua planuri. Activitatea intelectuala, cultura este una, gazetaria este alta. Gazetaria selecteaza din realitate doar interesantul, cu gradul lui superlativ, senzationalul. Cine invoca gazetaria occidentala in spijinul tezei ca gazetaria trebuie sa se ocupe de filosofie, de meditatia asupra existentei, de Immanuel Kant si de Hegel, se insala. Se confirma un lucru pe care l-am spus mereu: si intr-un academician bate o inima de cusatoreasa. Toti suntem cusatorese: ne sensibilizam la dramolete, la tragedii, la certuri, la divorturi. Pana la urma, ca spectatori, nu doar cititori, suntem interesati de lucrul iesit din comun. Asta e presa. Hai sa punem capat acestui complex pe care-l au si foarte multi jurnalisti tineri: una e cultura, alta e gazetaria. Nu e nicio nenorocire. Vrei sa faci cultura? Mori de foame, faci poezii, scrii proza, eseuri. Vrei sa faci gazetarie? Trebuie sa te cobori la nivelul ei. Si intr-un academician bate o inima de cusatoreasa. Toti suntem cusatorese: ne sensibilizam la dramolete, la tragedii, la certuri, la divorturi.
- Ati avut o multime de interviuri, de intalniri ca om de presa. Cine v-a impresionat?
- Inainte de ’89, m-a impresionat Nicu Ceausescu. N-am fost in relatii cu el, dar probabil ca ma aprecia ca profesionist. Eu eram redactor-sef adjunct la "Scanteia tineretului", dar locuiam in partea cealalta a orasului, la ultimul bloc, n-aveam masina. N-am avut insa curaj sa ma duc la Nicu Ceausescu in audienta. M-am dus la Nicolae Croitoru, caruia i-am spus c-as vrea si eu o casa mai aproape de redactie. M-a convocat Nicu. Cand am intrat, s-a ridicat in picioare, a iesit de la masa si mi-a strans mana. Mi-a reprosat ca n-am venit direct la el. Mi-a zis: "Am avea ceva pe Stefan cel Mare". "Unde e Stefan cel Mare?" E, atunci, el a luat un ghid al Bucurestiului si mi-a aratat unde Stefan cel Mare. Eram un amarat, dar s-a purtat cu mine frumos. Nu cred ca acum un investitor al unui ziar se poarta asa cu un tanar. Apoi, am si acum jurnalul lui Carol al II-lea, tras la xerox de Nicu Ceausescu.
- Dupa ’89?
- Nu m-a impresionat niciun personaj postdecembrist. In primul rand, prapastia vine din faptul ca tot ce traiti dumneavoastra acum cu patima ca fiind nou, pentru mine nu e nou. Am asistat la caderi de Guvern, la urcari, la coborari, la crize. Cum sa ma impresioneze pe mine Victor Ponta? Am vazut o multime de premieri.

"Nu ma mai suportam ca om gras"

- Cum ati slabit?
- Asa cum sapam pe vremuri: mi-am concentrat toate fortele - am acest mare talent, de a merge pana in panzele albe. In cateva luni, cu o indaratnicie iesita din comun, am reusit. Incepusem sa nu ma mai suport ca om gras. E un secret pe care mi-e greu sa-l explic. Eu sunt furnica: azi scriu o fila, maine alta. In momentul in care am hotarat ca, intr-o saptamana, trebuie sa alerg, mi-am facut o obisnuinta. Daca nu ai vointa suficienta, trebuie sa-ti faci niste ticuri. Eu ma duc in fiecare zi la biblioteca. Apoi, daca tot am ajuns acolo, trebuie sa citesc, sa scriu. Altfel, de ce-am ajuns? Eu nu mi-am impus sa fac sport ca sa slabesc. Mi-am spus: in fiecare dimineata trebuie sa alerg atat. Trebuie sa-ti creezi niste reflexe conditionate.
- Nu credeti in inspiratie?
- Inspiratia asta trebuie s-o provoci. Daca nu te-asezi la masa...