(Continuare)

Cum si-a sapat Cristoiu groapa incercand sa-l apere pe Ceausescu

- Cum de n-ati fost curtat sa fiti colaborator al Securitatii?
- Aici mi-e limpede. Daca observati toate dosarele aparute in ultimul timp, veti vedea ca oamenii nu au cedat cand erau maturi. Fie erau elevi de liceu, fie erau la facultate. Eu nu am avut aceasta ocazie. In facultate, cred ca nici nu stiam ce e Securitatea. Nu pot sa spun ca, daca venea unul sa-mi spuna sa dau note, n-as fi cedat. Vorbesc serios, poate as fi cedat. N-au venit, am avut acest noroc. Dupa asta, era greu de presupus ca, in calitatea mea de redactor-sef adjunct la un ziar al lui Nicu Ceausescu, indraznea cineva sa spuna: "Nu vreti sa colaborati?".
- Cum arata o sedinta de sumar la "Scanteia tineretului"?
- Aveam de doua ori pe zi. Dimineata, la 9.00, discutam sumarul. Si la ora 14.00. Eu raspundeam de partea care se mai putea citi din ziar: Morala, reportaj si cultura. Sigur, dupa-amiaza, cand se anuntau vizite ale lui Ceausescu, prima data era scoasa cultura. Dar vreau sa va spun ca putine sedinte de sumar au fost in care noi, adjunctii, sa nu spunem redactorului-sef: "Ma, dar noi cand mai dam ceva de citit in ziar?".
- Chiar asa?
- Da. Nu spuneam "Da’ cine e si Ceausescu?", dar era clar ca trebuia sa mai dam si de citit. Chiar si redactorul-sef, indiferent de unde venea, intr-o luna il converteam la profesionalism. In interiorul redactiei, aprecierea era strict profesionala.
- Nu conta daca unul e membru de partid?
- Nu, nu functiona aceasta chestiune. Iar cei care incercau sa parvina sau sa faca o cariera pe mijloace politice erau dispretuiti in redactie. Sigur, era in sectorul lui Nicusor Ceausescu, iar el nu permitea sa vina aia de la partid, sa sara peste el. Asta nu inseamna ca publicam texte anticomuniste, dar era o revista indrazneata. Eu am pornit cu o intreaga generatie de tineri: Mircea Cartarescu a publicat prima data acolo, Mircea Dinescu a publicat, Traian T. Cosovei. Din nefericire, aceasta revista a intrat in batalia politica din interiorul scriitorilor. Erau, pe de o parte, Eugen Barbu, Vadim Tudor, si mai erau Manolescu si tinerii. Pentru ca eu publicam tineri, grupul "Luceafarul" se plangea la Ceausescu. Cei de la Consiliul Culturii se temeau sa dea drumul la carti nu pentru ca le-ar fi citit Ceausescu, ci pentru ca veneau scriitorii care se bateau intre ei si spuneau: "S-a publicat o carte anticomunista!".

"Cenzura" facuta de scriitori in comunism

- Scriitorii provocau scandalurile pe seama cartilor?
- Ei se parau unii pe altii, nu activistii. Toate scandalurile privind piese de teatru, reviste, carti, au izbucnit din cauza scriitorilor si a intelectualilor. Ei se parau. Ce? Venea un memoriu al unei grupari literare ca la editura cutare se publica nu-stiu-ce. Daca n-ar fi iesit scandal, sa stiti ca puteau s-apara mult prea multe. Noi, la supliment, puteam sa traim mult si bine o revista indrazneata. Dar au inceput sa curga memoriile catre Ceausescu ca "la revista CC al UTC, patronata de tovarasul Nicu Ceausescu, se publica lucruri laudate de 'Europa libera'". Atunci, sigur ca s-a luat o hotarare ca noi sa fim mai putin indrazneti. E foarte greu de explicat acum, in democratie, cat efort presupunea publicarea unui lucru bun. Pentru apartia unei carti, a unui text, faceai...
- Texte elogioase despre tovarasi...
- Singurul meu text despre Elena Ceausescu l-am scris inaintea aparitiei primei mele carti de proza satirica. Aveam mari probleme cu editura "Cartea Romaneasca", unde era redactor Florin Mugur. "Cartea Romaneasca" trebuia sa scoata o antologie despre "Tovarasa". In ultimii ani, era o mare problema ca nimeni nu mai voia sa scrie, pentru ca devenea epuizant. Ei aveau nevoie de texte. Asa ca am facut un targ: eu ii dau un text despre "Tovarasa", iar el se batea sa-mi apara cartea. Cartea a aparut, apoi a iesit un mare scandal, pentru ca Eugen Barbu a publicat un intreg serial in "Saptamana", in care scria ca sunt anticomunist si legionar.

"Tovarasul e singurul care are idei!"

- Cum ati ajuns la sectia Agrara, in ’86?
- Pentru ca am vrut sa-l apar pe Ceausescu. El incepuse operatiunile cu metroul, in care credeam si in care cred si acum. Incepuse si o campanie in Occident ca Nicolae Ceausescu a luat-o razna. Atunci, eu am gasit in istoria Romaniei ca aceste teme nu erau numai ale lui. Am publicat doua pagini in care aratam ca si Carol al II-lea a vrut sa faca metrou, ca aceste teme au existat mereu. Am inteles c-a suparat-o pe "Tovarasa", care-a zis: "Cum adica? Tovarasul e singurul care are idei!". Aratasem ca mai pledase pentru metrou si Martha Bibescu. "Curva aia?", a infuriat-o pe "Tovarasa". Era o prostie. Eu incercam nu neaparat sa-l apar, dar sa dovedesc cu argumente rationale ca era o tema. M-a mutat la sectia Agrara, de unde am plecat la revista "Teatru", suparandu-l pe tovarasul Ion Iliescu.
- De ce sa-l fi suparat?
- Inaintea mea fusese acolo Theodor Manescu, adica prietenul lui Iliescu. Habar n-aveam eu. Au crezut ca l-am "lucrat". Ce-am reusit sa fac acolo a fost sa nu-l pun pe Ceausescu pe coperta - cu exceptia lui noiembrie ’89. Era si penibil: scria sus "Revista Teatru". E, toate lucrurile acestea presupuneau o batalie pe viata si pe moarte.

Emotiile secretarului cu propaganda din Galati

- Ce-ati facut la Revolutie?
- Eram la "Teatru", care era foarte aproape de Piata Revolutiei. Eram in relatii foarte bune cu Vasile Bontas, secretar cu propaganda la Galati. Culmea!, el ma suna pe mine sa ma-ntrebe cand se termina. Era interesat sa stie cand sa plece din sediu, sa nu-i ia revolutionarii stiloul. L-am sunat si i-am spus: "A fugit Ceausescu". Dar n-am crezut niciun moment in Revolutie. Mai ales cand l-am vazut pe Iliescu in spate, mi-am dat seama: sunt tot ai nostri, numai ca aia mai liberali. La vremea respectiva nu credeam ca va veni democratia, consideram ca trebuie sa vina un comunism mai liberal, mai luminat.
- Nu va tenta sa strigati "Jos Ceausescu!"?
- Cum sa strig asa cand eu lucram in sistem cu Ceausescu? Repet, n-am crezut ca se va prabusi vreodata comunismul. In toate redactiile a inceput o batalie: redactorii-sefi sa fie dati afara! Eu m-am dus la revista "Teatru", la cei 5-6 oameni, si le-am spus: "Eu plec, nu-i nicio problema". "Stati putin, ca trebuie sa trimitem o telegrama. Orice colectiv de oameni ai muncii trebuie sa trimina telegrama ca sunt cu FSN-ul." "Ati innebunit? Pai, n-am trimis telegrame pana mai ieri?" Venise Frontul, care avea aceeasi metoda. In plus, pana mai ieri, toti vorbeau cu "tovarasi", deodata toti erau "domni". Erau niste schimbari de forma si incepuse un cult al lui Iliescu.
(Va urma)