Jurnalul National: Festivalul Tarafuri si fanfare, editia a VIII-a, la Muzeul Satului

Muzica din vatra satului romanesc de odinioara va rasuna, la sfarsitul lunii august, pe ulitele Muzeului National al Satului "Dimitrie Gusti". Asociatia Miscarea de rezistenta si Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti" organizeaza sambata, 31 august si duminica, 1 septembrie 2013, de la orele 15:00, cea de-a VIII-a editie a Festivalului Tarafuri si fanfare, o adevarata sarbatoare a muzicii taranesti. Evenimentul, initiat in anul 2007 de Marius Tuca in spiritul Recursului la Romania, s-a transformat, iata, intr-o veritabila Miscare de rezistenta.
Festivalul Tarafuri si fanfare, editia a VIII-a, a fost selectat de Administratia Fondului Cultural National (AFCN), in cadrul concursului de proiecte culturale, desfasurat la inceputul anului 2013, fiind clasat pe locul I la aria Patrimoniu imaterial, fiind, asadar, un proiect cultural finantat de AFCN.
Amfitrionul manifestarii este, ca de fiecare data, incepand cu cea de-a doua edite, muzicianul Grigore Lese. A VIII-a editie se intoarce in 2013 in Bucuresti, in frumosul sat de la Sosea, - Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti- unde va fi creata o atmosfera autentica a satului romanesc, cu lautari batrani dar iscusiti, care au primit cantecul mostenire si incearca sa-l transmita mai departe.
Prima editie a Festivalului Tarafuri si fanfare a avut loc la Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti". Manifestarea s-a desfasurat, ulterior, la Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA, din Dumbrava Sibiului, in mai multe editii, iar de aici a pornit din nou la drum si s-a oprit la Muzeul Bucovinei din Suceava.
Muzicantii, descoperiti de Grigore Lese in cautarile sale necontenite, au fost alesi de fiecare data pe spranceana. Grigore Lese a selectat participantii in spiritul manifestarii, pentru a nu lasa sa se stinga aceste bijuterii ale muzicii traditionale, aflate, din pacate, pe cale de disparitie.
Odinioara, in multe zone ale tarii, muzica de fanfara sau de taraf era nelipsita. Tot satul avea fanfara sau taraf ce cantau la nunti, inmormantari, la bal si la razboi, la joc si la hramul bisericii. Putine tarafuri si fanfare traditionale au supravietuit vremurilor schimbatoare si au reusit sa-si pastreze repertoriul, au reusit sa-i convinga pe oameni sa nu se instraineze de ritmurile locului si nici de riturile transmise prin generatii!
Festivalul Tarafuri si fanfare reprezinta o intoarcere in timp, in vremurile bune, pe cand romanul stia sa petreaca, stia sa asculte, stia sa traiasca!