Senatorul Constantin Popa a sustinut o declaratie politica intitulata: Nevoia de conservare si perpetuare a folclorului romanesc. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Creatia populara este oglinda sufletului unui popor, spunea Ovid Densusianu. Portul popular romanesc, dar si elementele fundamentale ale culturii romanesti, unanim apreciate, au captat atentia iubitorilor de frumos din toate timpurile si de pretutindeni.
Ma bucur sa vad recunoasterea la nivel international a elementelor ce tin de cultura si identitatea poporului roman. Ia romaneasca, portul popular specific fiecarei regiuni, dar si repertoriul folcloric sunt unele dintre cele mai de pret comori pe care noi, ca romani, le detinem.
Portul popular este o forma de cultura importanta pentru fiecare natiune. El atrage atentia prin maiestrie si diversitate, fiind o marca de recunoastere a membrilor comunitatii si mijloace de apreciere a varstei, a starii sociale. Valori unice si irepetabile, elementele ce tin de traditia populara reprezinta un adevarat etalon de frumusete straveche, certificatul identitar al specificului national si marca distincta a locuitorilor din fiecare regiune a tarii.
Personal, imi doresc sa mentinem vie traditia si obiceiurile romanesti, muzica si portul popular. Este datoria noastra fata de generatiile viitoare pentru a se putea identifica cu trecutul spatiului carpato-danubiano-pontic. Pentru noi, ca popor, este nevoie sa constientizam importanta pe care aceste elemente o au pentru istoria noastra.
Ia romaneasca este obiect unic in lume, la fel cum traditiile si obiceiurile populare romanesti sunt nota distinctiva a romanilor intr-o lume aflata in plin proces de globalizare. Avem o obligatie de a contribui la conservarea si perpetuarea acestora si pentru generatiile urmatoare. Este normal ca fiecare dintre noi sa caute modalitati in care sa ne protejam bunurile nationale.
In calitatea mea de membru al Comisiei permanente comuna a Camerei Deputatilor si Senatului pentru relatia cu UNESCO am decis sa contribui, prin parghiile avute la indemana la conservarea patrimoniului cultural pe care il are Romania. Impreuna cu mai multi colegi lucram la declararea iei ca patrimoniu cultural al UNESCO, intrucat acest obiect unic in lume trebuie sa fie declarat un bun mondial.
Avem de partea noastra viziunea UNESCO care arata ca patrimoniul cultural material si imaterial trebuie protejat ca o mostenire a umanitatii in intregime. In acest sens, comunitatea internationala si-a luat un angajament sa protejeze si sa prezerve tot ceea ce tine de identitatea unui popor, iar organele UNESCO administreaza cooperarea si asistenta internationala prin instrumentele sale. De asemenea, reprezinta o buna modalitate pentru a face cunoscuta haina romaneasca in intreaga lume.
Cu toate ca moda se schimba de la an la an si omul cade prada adesea tentatiei de a i se plia, vestimentatia traditionala va fi pentru totdeauna o parte esentiala a unui popor.
Insa, nu numai ceea ce tine de portul traditional si de obiceiurile romanesti trebuie sa avem in vedere. Stramosii nostri ne-au lasat in inima muntilor adevarate comori arhitecturale, asupra carora trebuie sa ne indreptam atentia. Cetatile Dacice din Muntii Orastiei sunt mostenirea pe care dacii ne-au lasat si care ne plaseaza in istoria omenirii.
Saptamanile trecute, alaturi de colegii mei din comisia UNESCO, ne-am deplasat la aceste cetati pentru a discuta cu autoritatile locale competente, dar si cu reprezentanti ai UNESCO, despre conservarea patrimoniului aflat in Muntii Orastiei in vederea gasirii unor solutii pentru aceste bijuterii dacice.
Dupa cele constatate in urma deplasarii si dupa consultarile avute este necesara sustinerea demersurilor de atribuire in administrare si a celorlalte cetati catre autoritatile judetene sau locale, care se pot ocupa mai indeaproape de vestigiile arheologice si de atragerea de fonduri pentru protejarea lor. Dupa exemplul Sarmizegetuza, autoritatile locale ar trebui sa beneficieze de oportunitatea de a actiona in vederea protejarii si conservarii acestora.
Nicolae Iorga spunea ca un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii. Daca nu vom contribui la pastrarea si perpetuarea traditiilor, obiceiurilor, dar si a portului popular, generatiile viitoare vor fi vaduvite de trecutul maret al poporului roman, de identitatea noastra culturala.