Marius Tuca: Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc

Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc
Lumea intinereste din frumusetea lor,
Stau pe un peron suspendat in timp si poezie
Iar ele trec pe rand la fereastra unui tren
Si le vad ochii, lumina, aerul din prima zi
Totul imaculat, cald, neinceput, cu incetinitorul
Cu fluturii dinaintea primului sarut pe buze.

Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc
Ma arunc in gol in ochii lor pana la izvoare
In cautarea sentimentelor inaltatoare si primordiale
A elixirului care sa faca acea clipa sa mai stea
Sa mai staruiasca un dram pe stralucirea lor
Sa se intipareasca totul pe cer, pe retine
Ca o marturie despre iubire la inceputurile ei.

Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc
Inimile lor bat toate in mine pe rand
Si se transforma intr-un falfait de aripi
Cand incep sa doara si sa-si aminteasca
Toate ekg-urile din vremea dragostei
Cand dulcea si frumoasa impertinenta a ei
Facea sufletele sa muste pana la prasele albul tencuielii.

Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc
Imi lipesc urechea de pamant sa ascult
Toate cantecele neauzite atunci de teama sa nu se destrame
Granitele noastre comune si umbrele intrepatrunse
De amorul subtire si fin ca o viata dintr-un zor de zi,
Ele sunt toate acolo, de neatins, de nedescris
Asteptand sa nu se mai intample nimic.

Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc
Lumea intinereste din frumusetea lor,
Stau pe un peron suspendat in timp si poezie
Si imi e dor de toate ca si cand n-ar fi sa fie
Si imi e dor de fiecare pe de rost
Si imi e dor de una, de alta, fara ca sa stie
Si imi e dor de toate si niciuna ca si cand n-ar mai fi fost.

• "Cand femeile pe care le-am iubit imbatranesc" face parte din cartea de poezie "Pe tine te" - carte de Buna Vestire.