MAGAZIN: Umbre pline de viata (Autor: PAUL IOAN)
Anonimatul personajelor nu este doar o discretie a artistului, ci si o necesitate. Si asta pentru marea masa de oameni este anonima si fiecare individ se poate regasi in scenariile propuse de pictor. Concretetea realitatii se dilueaza, deseori, in simple umbre si lumini vagabondand fara sens si capatand un destin dramatic. Astfel concepe lumea si papusarul Kostabi - un suprarealist care se joaca cu umbrele.
Mark Kalev Kostabi (nascut in 1960) este fiul unor imigranti estonieni stabiliti in California. Este un talent plurivalent, educat la Universitatea de stat din Fullerton, California. S-a remarcat incepand cu 1984 prin montarile sale scenice din New York si prin grafica sa de o originalitate exceptionala. A devenit o figura proeminenta a lumii artistice din SUA, Japonia, Germania, Australia si Italia. Este un cautat autor de coperte pentru albume muzicale (printre alte formatii, a lucrat intens cu Gun N'Roses), un one-man-show de televiziune si radio. Una dintre cele mai interesante emisiuni tv ale sale se intituleaza Name That Painting, in care invita artisti plastici renumiti pentru a da titluri unor opere de arta, iar cele mai reusite sunt premiate. Pe de alta parte, Kostabi este si un muzician foarte apreciat in Estonia, unde a colaborat cu orchestra nationala.
Grafica acestui artist al cenusiului plin de viata este, de cele mai multe ori, o lume in alb si negru, dar nu este maniheista. Personajelor umane li se opune doar un fel de lehamite existentiala cu care se dueleaza, parca voind cu orice pret sa treaca dificila granita dintre pesimism si optimism. Toate contururile sunt realizate prin tuse fine, prin umbre delicate care, in cazul sau, sunt mai expresive decat liniile ferme si culorile. Uneori este coplesit de tristete si totul in jur apartine derizoriului: iubirea e o frunza calcata in picioare, femeia-nud se multumeste doar cu prizonieratul unui barbat intr-o colivie. In joc este, permanent, conditia umana subrezita de reguli impuse de cei puternici impotriva celor care nu fac sluj in fata lor. In acest sens, cutremuratoare prin duritatea si aluziile directe la o realitate crunta mi se par compozitiile Biliard si Petrecere. In prima lucrare, un sef isi transforma subalternii in bile de biliard (numerotate) in care izbeste cu furie si la intamplare. Calaul si victimele sunt asezati la aceeasi masa, intr-o aparenta sedinta de analiza. Mai tulburatoare este varianta aceleiasi idei in care bossul si plevusca se afla la o masa, cu streangurile de gat. Sase fiinte umile sunt sugrumate simultan, printr-o apasare de buton. O marioneta de lux a devenit si artistul insusi, care este total depersonalizat si este dirijat prin computer pentru a crea la cerere. Este ceea ce se intampla in dictaturile comuniste, dar si ceea ce se intampla pe alocuri in societatea libera, unde arta este adesea prizoniera comercialului ieftin.
Una dintre cele mai intristatoare lucrari ale lui Mark Kostabi este cea in care un om singur isi priveste umbra si i se pare ca vede un cuplu. Singuratatea se minte singura. Este un joc de cuvinte pe care artistul il sugereaza si atunci cand intr-un cuplu, femeia este cea care calca cu fierul un pardesiu care este, de fapt, sotul sau. Kostabi se straduieste sa ne dezmeticeasca. Suntem simple umbre, elite si prostime, gata sa disparem daca se stinge lumina. As spune ca este un manifest antivanitate, deci antiprostie. Daca exista vreo ierarhie intre oameni, atunci aceasta e data de vocatie si de intelepciunea de a ti-o exploata. Dar la lumina unei veioze, toti suntem umbre.