Evenimentul Zilei: Portretul actorului George Motoi. Artistul a decedat miercuri dimineata, la 79 de ani (Autoare: Loreta Popa)
Trasatura sa distinctiva a fost seriozitatea. Una fara margini. L-am admirat toata viata si nu-mi trecuse niciodata prin minte ca ma va numi vreodata prietena. Am scris in urma cu multa vreme un articol despre rolurile sale din teatru si din film si m-a sunat. Nu stiu de unde avea numarul meu de telefon, dar mi-a facut placere sa-i aud glasul care ma felicita pentru curajul de a aduce in discutie altceva decat ceea ce ziarele ofereau zilnic. M-a chemat dupa aceea la toate piesele in care juca, pe care le regiza. Ma suna sa vorbim. Ne intalneam sa povestim despre lumea nebuna in care respiram impreuna. Si m-a tulburat peste masura faptul ca mi-a spus sa nu contenesc sa scriu, pentru ca am un har, iar cartile mele l-au impresionat prin sensibilitatea de care dadeam dovada si eleganta cuvintelor pe care le alesesem ca sa exprim ceea ce simteam. Ca se bucura ca inca mai exista oameni ca mine. Ultima data am vorbit de ziua sa, in ianuarie. Era usor ragusit si si-a cerut scuze ca nu poate vorbi mai mult, dar ca-mi multumeste ca nu l-am uitat. De astazi, Actorul si Omul George Motoi a ales o alta scena pe care sa joace, Cerul, si aceasta veste intristeaza si mai tare lumea artistica de la noi.

Pe Facebook, astazi, Raluca, fiica lui George Motoi, scria:

Tatal meu si-a trait viata cu discretie si demnitate, pretuind fiecare clipa frumoasa si invatand din greseli, cu bucurie si fara regrete. La fel a ales sa paraseasca aceasta lume, discret si demn. M-a rugat sa-i promit ca voi pastra discretia asupra bolii si asupra trecerii lui in nefiinta. Am de gand sa-mi respect aceasta promisiune si, va rog si pe voi sa ma ajutati sa fac acest lucru. Drum bun, TATA, spre ceruri ! Drum bun, GEORGE MOTOI, spre ceruri! Raluca.

Ce cuvinte ar mai avea de acum rost?!

Citind una dintre cartile sale, Sub masca actorului, nu poti decat sa intelegi cat de greu este sa fii de partea culturii si a artei teatrului, in general, daca nu esti posesorul a ceea ce numim pasiune. In 2001, din initiativa lui Dinu Sararu, a primit titlul de Societar de Onoare al Teatrului National. In acelasi an a primit Premiul de Excelenta al Cinematografiei Romane. Este, de asemenea, Cetatean de Onoare al municipiului Braila si decorat cu 'Meritul Cultural' cu rangul de cavaler. Am avut incredibila sansa de a sta de vorba cu actorul George Motoi, ceea ce veti citi in continuare fiind rodul tuturor acestor minunate intalniri.
(...)
Actorul fara sansa nu reuseste. N-a apucat sa viseze la anumite roluri, pentru ca a avut o cariera teribil de densa. Timp de 30 de ani nu a avut vacanta, pentru ca era foarte solicitat de cinematografie si televiziune. A avut peste 45 de roluri principale in tot atatea filme, a fost actorul cu care regizoarea Malvina Ursianu a colaborat cel mai des, indeaproape, si n-a avut ragazul sa doreasca sau sa viseze la un personaj. Ma sfatuia sa am permanent grija sa-mi consolidez cultura, sa am o chemare catre perfectionism, sa nu ma multumesc niciodata cu nivelul atins. Sa am dorinta de a ma autodepasi permanent. Ma urmaresc sfaturile sale si voi tine cont de ele mai mult decat as fi facut-o pana acum. Nu pot uita cuvintele sale: Trebuie sa ai puterea sa renunti la multe tentatii si sa fii constient de locul pe care-l ocupi intr-o anume ierarhie valorica. Nu pot, dupa niste roluri precum cele din 'Intoarcerea lui Voda Lapusneanu', 'Adela', 'Trecatoarele iubiri', 'Pe aici nu se trece' sau 'Marele singuratic' sa joc rolul unui tigan in vreo telenovela. Ar fi degradant. E crezul meu de capatai sa nu ma compromit. Ne concuram cu noi insine de fiecare data. Nu vreau sa cobor stacheta, ar fi nedemn.

Nu-mi ramane altceva de facut decat sa-i multumesc pentru ca niciodata n-a lasat stacheta jos si si-a pastrat coloana pana la sfarsit. Dumnezeu sa-i daruiasca lumina scenei si acolo unde este George Motoi acum! In Cer.