ZIARUL LUMINA: Femeia de ieri, de azi, dintotdeauna (Autoare: Elena Gabriela Zamora)
In tuse vibrante, viguroase, alteori gingase au surprins pictorii femeia in diverse ipostaze. O regasim adesea in simplitatea lumii de la tara sau in tumultul orasului ce capata valente metafizice prin insasi prezenta ei acolo. Fie ca jocul de lumini si umbre urmareste cu insistenta expresia chipului, fie armonia incadrarii ei in spatiu si timp la vremea vreunei indeletniciri sau la odihna, fie dezvaluie indiscret urmele varstei, femeia apare mereu aceeasi, atunci ca si acum. Chipul tinerelor iradiaza frumusetea inocentei, al mamelor fericirea de negrait a maternitatii, cel al batranelor, intelepciunea acumulata de-a lungul unei indelungi vieti sinuoase. Puse una langa alta, tarancutele lui Grigorescu, mamele lui Ressu, Safta florareasa a lui Luchian si multe alte femei necunoscute de pe panze intitulate generic portret de femeie” dau tabloul integral al complexitatii universului feminin cu trairi si stari multiple - ingandurari, griji, speranta, bucurie, gratie, protectie, vivacitate. Si toate acestea cu acuretetea unei cercetari stiintifice. Indiferent ca imaginea femeii este idealizata sau realista, legata de lumea materiala in care se situeaza, toti acesti pictori nu si-au propus sa surprinda frumosul, ci esenta permanentelor”, cum spunea Stefan Luchian, randuite de Creator in firea feminina, in sufletul ei, de unde izvoraste frumosul autentic. Femeia societatii moderne se regaseste in galeria acestor portrete, in ciuda straduintelor multora de a o arata complet diferita de femeia de altadata. In ansamblu, acestia pretexteaza ca si-ar fi erodat feminitatea in acerba competitie a egalitatii cu barbatul. Ceea ce se schimba, de fapt, este viziunea asupra ei, sub influentele timpului. Daca dominanta zilelor noastre este abordarea pragmatica in aprecierea femeii, atunci ea va incerca sa isi valorizeze aceasta latura si atunci vom avea o viziune a femeii pragmatice. Punerea in valoare a simtului practic, insa, nu inseamna neaparat neglijarea laturii sensibile. Este doar o modalitate de adaptare la cerintele vremii. Conteaza, aici, cat de mult isi doreste femeia sa apartina acestei lumi si sa nu o dezamageasca, pentru ca trebuie sa fie permanent atenta (ca si barbatul, de altfel) sa nu nesocoteasca rostul pentru care a fost creata. In prezent, ca si altadata, masura credintei in Dumnezeu i-a dat masura in societate. Doar in acest fel si-a gasit locul si implinirea in aceasta lume.
- Femeia poate fi o lumina in sfesnic, in societate, spunea parintele Cleopa, daca este credincioasa, corecta, harnica, priceputa in toate problemele. Daca este prezenta, ea n-are nevoie sa predice, ca viata ei predica.
Faptul ca femeia de ieri si de azi este femeia dintotdeauna o afirma lamurit parintele Arsenie Papacioc:
- Femeia din timpurile noastre este aceeasi pe care a creat-o Dumnezeu, context in care astazi nici nu exista. Femeia este extraordinara in creatia lui Dumnezeu si printre creatiile Lui, mai spunea parintele, iar maternitatea joaca un rol primordial in ceea ce priveste creatia lui Dumnezeu, om si femeie.
Prin maiestria penelului, pictorii incearca sa surprinda tocmai felul in care femeia se face, concret, extraordinara in lumea creata de Dumnezeu.