Prin lansarea celui de-al patrulea volum de poezie, Eva Constantinescu confirma vigoarea si exceptionala valoare a talentului sau. Daca in trilogia tacita a primelor sale volume de poezie Eva Constantinescu isi consuma dulcea durere a intalnirii sale cu lumea, cu timpul si cu dorul, cel de-al patrulea volum marcheaza un nou inceput. Revolta fata de strambatatea lumii se tranforma intr-o smerita intelepciune cu care poeta se intoarce catre rosturile adanci ale existentei: Cand vom afla ca cerul intoarce cu blandete/ In calendarul sortii mereu o fila noua,/ Risipind lumina si racorind cu roua/ Pamantul ars de vara trecutelor iubiri?
Durererile nespuse ale lumii intregi se tranforma in bucuria descoperirii universului propriei bogatii si frumuseti: Cuvintele mele sunt valuri de mare-/ Cand line si calde, cand tulburi si reci,/ Poame tomnatice, suculente ori seci,/ Parfumate si dulci ori ciudat de amare.
Reprosurile adresate destinului si sfasietoarele doruri de darurile netraite ale vietii se transforma intr-o sensibila, profunda si perpetua interogatie. Darurile vietii sunt poame amare, pe care Eva Constantinescu le gusta cu intepciune si recunostinta dupa ce a descoperit ca Vor dainui silabele, cele care De veacuri lasa cerul larg deschis”.
Talentul Evei Constantinescu o poarta catre un univers al esentelor tari si o ridica deasupra nimicniciei ordinii lumi, intr-un spatiu in care, in sfarsit De la o vreme timpul curge inapoi(O ciutura straveche…).
Asteptam ca Eva Constantinescu sa continue sa ne imbogateasca universul cu noile sale creatii si sa creasca raftul volumelor sale de literatura de exceptionala calitate, cu atat mai mult acum cand ne poate impartasi taina timpului care curge si inapoi.