Senatorul Gheorghe Saghian a sustinut o declaratie politica intitulata: Accesul la cultura indiferent de mediul urban sau rural - drept garantat. Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Constitutia Romaniei prevede in art. 33. Accesul la cultura, urmatoarele: (1) Accesul la cultura este garantat, in conditiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi ingradita. (3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.
Aceste deziderate se pot realiza prin implementarea politicilor culturale ale statului. Obiectivele Romaniei stabilite pentru urmatoarea perioada de finantare, presupun revizuirea legislatiei pentru modificarea si completarea acesteia cu scopul de a facilita implementarea obiectivelor stabilite in asa fel incat accesul la cultul sa fie facil pentru toti cetatenii indiferent de mediul unde traieste: mediul urban sau mediul rural.
Stim cu totii ca Ministerul Culturii este institutia nationala cu atributii in domeniul elaborarii si implementarii politicilor culturale, a sustinerii si monitorizarii activitatilor culturale si artistice, de interes local, national sau international. Obiectivele in domeniul cultural sunt formulate pentru a servi ca instrument de lucru diferitilor actori interesati. Pe langa actorii traditionali (MC, institutii publice) ai dezvoltarii, aceste obiective, pentru a fi atinse, necesita participarea agentilor culturali, invitand creatorii, artistii, organizatiile publice si private sa‐si asume proiectul comun de a lupta impotriva excluziunii sociale si de a creste nivelul cultural al populatiei prin sustinerea parteneriatului dintre cultura si educatie.
Mai putini stim faptul ca actiunile culturale cu obiective de dezvoltare necesita studii si evaluari ale situatiilor din teren, in special in mediul rural, pentru care datele statistice sunt incomplete, atatla nivelul cererii si ofertei, cat si la nivelul infrastructurilor culturale (camine culturale, biblioteci comunale) pentru a cunoaste modificarile ultimilor ani si schimbarile necesare.
De multe ori s-a constatat faptul ca politicile publice de educare si culturalizare a populatiei din mediul rural au fost slab gestionate ceea ce a condus la aparitia disparitatilor rural-urbane in domeniul cultural, constand in absenta aproape totala a ofertei culturale din mediul rural care a determinat degradarea localurilor infrastructurilor culturale. Existenta unor centre culturale dezvoltate numai in cateva orase mari ale tarii, interesul scazut pentru restul teritoriilor si pierderea traditiilor a creat dezechilibre culturale care adancesc problemele sociale si economice dintre mediul urban si rural. Diminuarea potentialului cultural si neimplicarea culturii in politicile de dezvoltare scad sansele consolidarii educatiei cetatenilor, imbunatatirii coeziunii sociale, a protejarii si valorificarii patrimoniului cultural si a dezvoltarii economiei locale (turism, industrii creative si culturale).
Prezervarea patrimoniului cultural reprezinta o obligatie europeana si nationala, responsabilitatea fiind impartita intre state, administratie publica locala, comunitati si cetateni.
Consider ca statul roman ar trebui sa semneze Conventia de la Faro ca si o completare si extindere a obligatiilor pe care tara noastra si le-a asumat in virtutea aderarii la Conventia de la La Valetta si la Conventia de la Granada.
Implementarea Conventiei va avea un impact pozitiv asupra dezvoltarii durabile a tarii, patrimoniul cultural urmand a fi conceput ca o resursa pretioasa pentru integrarea si interactiunea diverselor aspecte ale dezvoltarii, precum cel cultural, ecologic, economic, social si politic.
Realizarea prevederilor Conventiei va permite crearea unor sinergii eficiente in baza multidimensionalitatii patrimoniului cultural pentru dezvoltarea economica durabila, inclusiv prin implicarea comunitatilor locale in activitatile de valorificare a patrimoniului cultural prin dezvoltarea turismului cultural si a celui rural, contribuind, astfel, la solutionarea problemelor de ordin social-economic si la ameliorarea calitatii modului de viata a populatiei din regiunile respective.