Azi, 25 iulie, este ziua de nastere a prozatoarei si jurnalistei Areta Sandru (n. 25 iulie 1950, Lazuri, judetul Satu Mare - d. 18 mai 1991, Bucuresti).
A publicat in scurta ei viata (40 de ani) 6 carti de proza. Opera literara (conf. crispedia.ro - Enciclopedia lumii):

• Valiza cu zapezi, Iasi, 1977;
• Jurnal de una singura, Bucuresti, 1980;
• Jur ca voi spune adevarul, Bucuresti, 1983;
• Glontul de portelan, Bucuresti, 1984;
• Magazinul de clepsidre, Bucuresti, 1987;
• Podul de vise, Bucuresti, 1989.

A debutat in proza, la "Luceafarul", in 1970, fiind prezentata de Fanus Neagu. A mai colaborat la "Amfiteatru", "Romania literara", "Ramuri", "Cronica", "Viata romaneasca" etc. A fost timp de peste un deceniu jurnalista profesionista la "Scanteia tineretului", "SLAST" si "Tineretul Liber".
Primele volume de povestiri, "Valiza cu zapezi" (1977) si "Jurnal de una singura" (1980), anuntau o prozatoare inzestrata cu toate particularitatile literaturii feminine: lirism, subiectivitate, atentie la detaliu si la semnificatiile faptului aparent banal. Textele configurau o biografie in cautarea unui timp pierdut.
Areta Sandru a publicat si un volum de reportaje, "Jur ca voi spune adevarul" (1983), inovator in cadrul genului, unde notatia atenta, participarea afectiva si, mai ales, inregistrarea diverselor puncte de vedere asupra evenimentelor au la baza premisa "Adevarul nu are, nu poate sa aiba - asa cum s-ar crede - singular. Exista adevarul unui om si adevarul altuia". Romanul "Glontul de portelan" (1984) aduce maturizarea prozatoarei. Influentata de Noul Roman francez, Areta Sandru deconstruieste conceptele traditionale de "naratiune" si "personaj". Aflata intr-un moment de rascruce al existentei, protagonista incearca sa se regaseasca prin filtrul intamplarilor traite si din perspectiva celor din jur, perspectiva la care o impinge profesia de jurnalist. Unitatea romanului e in special stilistica si de atmosfera, evenimentele si personajele fiind estompate, ambigue.
Si mai aproape de formula antiromanului este "Podul de vise" (1989), ultima carte publicata, care are in centru un personaj-simbol si o metafora, aceea a podului de lemn miscator, subred si periculos, pe care eroina reusise sa il traverseze in copilarie fara ajutorul mainilor. Cartea este un "pod de vise" alcatuit din scrisori, jurnale si fragmente de jurnal, fictiuni si marturisiri intercalate in alte naratiuni, reluarea unei povestiri dintr-un volum anterior ("Joc de statui", din volumul "Magazinul de clepsidre", 1987). Alternarea continua a planurilor, a perspectivei temporale, aglomerarea halucinanta a detaliilor si caracterul fantomatic al unor personaje dau senzatia instabila, plutitoare, a visului.
Areta Sandru a lasat in manuscris un volum de poezie si o piesa de teatru (ultima scrisa in colaborare cu traducatorul si prozatorul Alexandru Calais).

xxx

Recitesc o poezie pe care Areta Sandru a publicat-o in revista "Phoenix", in 1990, cu un an si ceva inainte de a muri:

Ingerul a soptit

Dumnezeu doarme, dumnezeu nu ne asculta, Dumnezeu e plecat in
Concediu, altfel ar vedea cate nedreptati ni se intampla,
Doamne Dumnezeule, de fiecare data cand inchideam o usa
In spatele meu, o inchideam peste scancetul flamand al
Unui copil, peste agonia unui batran, peste propriile mele
Rani pe care le lingeam cu grija intre cei patru pereti
Si nimic din toate astea nu lasam sa se strecoare afara
Pe strazi, erau strivite cu grija sub cheie, azi noapte
A venit la mine un pui de inger, macar un inger , Doamne,
M-am gandit nu o data, trimite-mi-l, ca sa cred in Tine,
A adormit, mi-a soptit el la ureche, iarta-L, a adormit
O secunda, atat: o secunda, poate era ostenit de cate
Se intampla pe pamant, pentru voi secunda asta a insemnat
Un sfert de veac, la infinitul lumii acesteia 25 de ani
Nici nu conteaza, bine, dar, am incercat sa-i spun ingerului,
Mi s-a furat partea coapta a vietii, Somnul Lui a insemnat
Enorm, nu pricepi?, Nu-L Judeca, nu-L judeca, nu-L judeca,
Si a plecat tarsaindu-si picioarele lui de inger,
Raspandind peste mine efluvii de farmec si de tristete neintelese